Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul (Maldon, Essex)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 25 noiembrie 2006 01:05, autor: Radu (Discuție | contribuții) (History)
Salt la: navigare, căutare
Patriarchal Stavropegic Monastery of St. John the Baptist
Jurisdicţie Constantinople
Tip Stavropegic Double Monastery
Întemeiere 1959
Superior Elder Kyrillos
Marime (aprox.) ~25 monastics
Locaţie Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, England
Limbă liturgică English, with French & Greek
Cântarea folosită Russian Chant
Calendar Revised Julian
Hramuri St John the Baptist
Sit web oficial none advertised

Mănăstirea Stavropighie Patriarhală a Sf. Ioan Botezătorul este o obşte monahală de bărbaţi şi de femei, direct sub omoforul Patriarhiei Ecumenice. Este situată în Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.

Obştea a fost întemeiată în 1959 de Stareţul Sofronie (Saharov), sub jurisdicţia Înalt Preasfinţitului Antonie, Mitropolit al Surojului şi episcopul rus întâi-stătător al Angliei, cu şase monahi de naţionalităţi diferite; la scurtă vreme, în 1965, Mănăstirea a trecut sub jurisdicţia directă a Patriarhiei Ecumenice.

Obştea este alcătuită din bărbaţi şi femei ce vieţuiesc, după tradiţia monastică, o viaţă de rugăciune, centrată pe Hristos. Astăzi, marea parte a obştii o constituie maicile (~15-20), numărul călugarilor fiind mai mic.


Viaţa de zi cu zi

Când a întemeiat mănăstirea, Stareţul Sofronie a vrut să se asigure că obştea sa va urma nu doar canoanele exterioare, ci se va concentra pe nevoinţa lăuntrică. Tipicul mănăstirii, constând din repetarea Rugăciunii lui Iisus timp de aproximativ 4 ore pe zi şi din slujirea Dumnezeieştii Liturghii de trei sau patru ori pe săptămână, este inspirat din experienţa Stareţului Sofronie din pustia athonită, găsindu-şi precedent în practica schiturilor athonite, la Sf. Nicodim Aghioritul şi la Sf. Paisie Velicikovski.

O altă latură distinctivă a acestei mănăstiri o constituie obştea dublă, alcătuită atât din monahi cât şi din monahii. Este un lucru rar, însă nu ceva nemaiîntâlnit în monahismul ortodox.

Istoria

Mănăstirea Stavropighie Patriarhală a Sf. Ioan Botezătorul îşi are începuturile, în mare măsură, în persoana Stareţului Sofronie. După plecarea sa din Sfântul Munte şi mutarea ulterioară la Paris, el a vieţuit într-un azil rusesc, ajutând preotul de acolo. La scurtă vreme, doi tineri l-au căutat pe Stareţul Sofronie, dorind să intre în viaţa monahală. Li s-a îngăduit să trăiască la azil, folosind rostirea Rugăciunii lui Iisus în lipsa cărţilor liturgice şi mâncând hrana rămasă de la locatarii azilului. În această perioadă, vieţuiau la azilul de bătrâni şi câteva monahii.

În 1958, Stareţul Sofronie avea în jurul său şase oameni, ce căutau să ducă o viaţă călugărească. Dându-şi seama că această situaţie nu putea continua, a mers în Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia, pentru a vizita o proprietate; în primăvara lui 1959, acolo s-a întemeiat noua obşte a Sf. Ioan Botezătorul, sub omoforul Mitropolitului Antonie. Mănăstirea a avut încă de la început şi călugări, şi maici, din pricina neputinţei Stareţului Sofronie de a călăuzi două obşti separate.

Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul a trecut în 1959 sub omoforul Patriarhiei Ecumenice, devenind mănăstire patriarhală; mai târziu, ea va primi şi titlul de 'stavropoghie'.

Adormirea Stareţului Sofronie

Mănăstirea a fost înştiinţată că singura posibilitate de a îngropa persoane pe pământurile ei era de a construi o criptă subterană; au început lucrările la aceasta, Stareţul Sofronie spunând că nu va muri până ce mormântul nu va fi gata. Apoi, spunându-i-se că data preconizată de încheiere a lucrărilor este 12 Iulie, Stareţul Sofronie a zis: "sunt gata". În data de 11, Stareţul Sofronie a murit; pe 14 a avut loc înmormântarea, la care au luat parte monahi din întreaga lume. Maica Elisaveta, monahia cea mai în vârstă, a murit la scurtă vreme, pe data de 14. Acest lucru s-a petrecut potrivit cuvintelor Stareţului Sofronie, că el va muri cel dintâi, iar ea va muri după scurtă vreme.

Cycle of services

Saturday: 7:00am - Hours and Divine Liturgy

5:00-9:00pm - Vigil

Sunday: 10:15am - Hours and Divine Liturgy

3:00pm - Vespers and and Paraklesis, followed by talks in Greek, English

Daily: 6.00-8:30am and 5:30-8:00pm - Repetition of the Jesus Prayer

Tuesday: 7:00am - Hours and Divine Liturgy

Feastdays: Vigil on the preceding evening; Hours and Divine Liturgy in the morning.

Publishing

One of the motivating factors behind Elder Sophrony's move to France was the publishing of St Silouan's books; when Elder Sophrony moved to England, the monastery became the publisher of these works. In 1973, a more complete translation of the life of St Silouan, titled Monk of Mt Athos, was published; followed in 1975 by Wisdom of Mt Athos, a collation of the writings of St Silouan. After this, Elder Sophrony began to publish books of his own, beginning with His Life is Mine in 1977 and then We Shall See Him As He Is in 1985. In 1987, the Holy Synod of the Ecumenical Patriarchate glorified St Silouan the Athonite.

Books published by the Monastery

  • Monk of Mt Athos, by Archimandrite Sophrony (Sakharov), 1973.
  • Wisdom of Mt Athos, by Archimandrite Sophrony (Sakharov), 1975.
  • His Life is Mine, by Archimandrite Sophrony (Sakharov), 1977.
  • We Shall See Him As He Is, by Archimandrite Sophrony (Sakharov), 1985.
  • Service of Our Father among the Saints Nectarius: Bishop of Pentapolis, by Gerasimos Mikragiannaniteis
  • Conversations with Children: Communicating our Faith, by Sister Magdalen, 2001.

Famous inhabitants

  • Elder Sophrony, the first Abbot, 1959-1993.
  • Archimandrite Kyrillos, second abbot, 1993-present.
  • Archimandrite Zacharias, disciple of Elder Sophrony for 27 years at St. Panteleimon's Monastery, Mt. Athos. [1]
  • Archimandrite Nicholas V Sakharov, nephew of Elder Sophrony, author of I Love Therefore I Am.
  • Sister Magdalen, noted speaker, author of Children in the Church Today & Conversations with Children: Communicating our Faith. [2], [3]
  • Sister Maria, mosaic iconographer. [4]

Sources

  • I Love Therefore I Am, by Hmk Nicholas V Sakharov.

External links