{{Traducere_EN}}În istorie și în [[Canon|literatura canonică]] (i.e. Canoanele bisericești și comentariile tradițional acceptate ale acestora), '''[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]]''' i-au fost atribuite amumite anumite '''prerogative''' (''[[presbeia]]'') pe care alte Biserici Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] nu le au. Aceste prerogative nu îi sunt toate recunoscute, deși toate au precedente în istorie și se bazează pe referințe canonice. Redăm mai Mai jos este redată o listă a acestor prerogative (lista nu se pretinde a fi exhaustivă), cu referințele lor tradiționale:

*Dreptul de a [[hirotonire|hirotoni episcopi ]] [[episcop]]i pentru teritorii din afara [[teritoriu canonic|hotarelor canonice]] ale Bisericii sale (Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic);*Dreptul de a institui [[mănăstire|mănăstiri]] [[stavropighie|stavropighiale]] chiar și pe teritoriile altor [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate ([[Epanagoge]]le, ''Epanagogele'' - comentariile lui [[Matei Vlastares|Matei Blastares]] și [[Teodor Balsamon]]){{TOC dreapta}}.

Afirmația conform căreia Patriarhia de Constantinopol are "prerogative egale cu cele ale [[Biserica Romei|Vechii Rome]]" se bazează pe articolele canonice referitoare la statutul său de oraș imperial, o poziție pe care a pierdut-o după [[Căderea Constantinopolului]] din 1453. Unii canoniști, în special cei apropiați de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] folosesc formularea canonică pentru a susține că primatul Constantinopolului nu mai este valid sau poate rămâne în vigoare cel mult cu titlu onorific, fără o autoritate efectivă. Au existat chiar voci care să afirme că Moscova ar fi înlocuit Constantinopolul în calitatea de capitală a comunității ortodoxe universale, devenind o [[Teoria celei de A Treia Rome|A Treia Romă]].

Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către [[papism]]<ref>[http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1801 Constantinople shows increasing tendency to Orthodox 'papism' - articol semnat de un preot rus] - Sursa: Russian news Interfax</ref>, acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor [[eparhie|eparhiilor ]] (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată.

:In În general, there was complete reciprocity between the patriarchs of the Orthodox Eastexista o reciprocitate deplină între patriarhii Răsăritului ortodox, complete mutual loveo desăvârșită dragoste, brotherly respect and spiritual unity and rapportfrățesc și unitate în duh și în acțiune. Talk of papacy in the Orthodox East is thus quite out of placeAstfel, a vorbi despre papism în Răsăritul ortodox este nepotrivit; the Patriarchs of Constantinoplepatriarhii Constantinopolului, who have occasionally been erroneously accused of papist tendenciescare au fost uneori acuzați în mod greșit de astfel de tendințe nu au aspirat niciodată la dominația absolută în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ei au fost întotdeauna motivați, în relație cu ceilalți patriarhi răsăriteni, never aspired to absolute domination in the Eastern Orthodox Church. They were always motivated by fraternal love and solicitude in their relations with the other patriarchs of the Eastde dragostea frățească și de bunăvoință. There has never been and there never will be Nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un duh papist spirit in the Orthodox East în Răsăritul ortodox (quoted in Citat în Maximos, p. 299).

One can find this same sort of wording in statements from the Ecumenical throne itselfPutem găsi același fel de exprimare în chiar formulările Patriarhiei Ecumenice, such as in the 1794 cum este cazul într-un ''sigillion'' of Patriarch Gerasimus al Patriarhului [[Gherasim al III-lea al Constantinopolului|Gherasim al III-lea]]:

:...For this reasonDin acest motiv, our most holypreasfințitul nostru tron patriarhal, patriarchalapostolic și ecumenic, Apostolic and Oecumenical thronestrăduindu-se să fie fără pată el însuși, striving for blamelessness in itself, provides what is right and blameless and what it has itself to the other patriarchal and Apostolic thronesoferă cele ce sunt drepte și fără pată și ceea ce are el însuși celorlalte tronuri patriarhale și apostolice. It does not take away from them what is theirs by lawNu ia din ceea ce este al lor după lege, nor does it consider it has nici nu consideră că are dreptul de a right to act above the lawsacționa deasupra legilor, ci contribuie, but it certainly contributes towards the rights and needs of otherspe cât se poate, as far as possible la susținerea drepturilor și nevoilor celorlalți (quoted in citat în Maximos, p. 296).

FundamentallyDiferența de opinie fundamentală se bazează pe o concepție diferită asupra cârmuirii Bisericii universale. Ori Bisericile autocefale sunt fiecare absolut suverane în sfera lor proprie, the difference in opinion is based in fără a different conception of universal Church governance. Either each autocephalous church is to be regarded as absolutely sovereign in its sphere, unanswerable to any othersavea să răspundă în fața celorlalte, or there is ori există o interdependență a mutual interdependence of the churches and patriarchs upon one anotherBisericilor și patriarhilor, and this interdependence is expressed in the primatial leadership of the Ecumenical Patriarchexprimată în conducerea asigurată prin primatul Patriarhului Ecumenic.

In the former viewÎn cea dintâi perspectivă, while it is often admitted that other Orthodox churches might cut off communion with an erring patriarchdeși se acceptă că alte Biserici Ortodoxe ar putea întrerupe comuniunea cu un patriarh care se rătăcește, that break in communion is not regarded as truly bindingaceastă rupere a comuniunii nu e privită ca una ce creează cu adevărat obligații. ThusAstfel, individual sovereignty is absolutely maintainedsuveranitatea individuală este pe deplin păstrată. In the latter viewÎn cea de a doua perspectivă, howeverînsă, autocephalous churches are truly answerable to one anotherBisericile autocefale sunt într-adevăr răspunzătoare una în fața celeilalte, and the tribunal which exercises this accountabilityiar instanța prin care se exercită această responsabilitate, when invited by appealatunci când se face apel la ea, is the Ecumenical Patriarchate. Both positions have difficulty when worked out in practice, as there is always the possibility that a given patriarch or Ecumenical Patriarch may act in a tyrannical mannereste Patriarhia Ecumenică. HistoricallyÎn perspectivă istorică, thoughînsă, tyrannical patriarchs have been deposedpatriarhi tiranici au fost depuși, typically led by either the Ecumenical Patriarch himself fie cu girul sau la incitarea Patriarhiei Ecumenice (in the case of other patriarchsîn cazul celorlalți patriarhi) or by the clergy of that patriarchate , fie de către clerul patriarhatului respectiv (in the case of the deposition of their own patriarchîn cazul depunerii propriului patriarh), often in conjuction with a patriarch from a neighboring autocephalous churchadesea cu sprijinul unui patriarh din unul dintre Bisericile Ortodoxe vecine, such as precum [[Church of AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].

Fr. Părintele [[John Meyendorff]] saw the need for the primacy of Constantinoplevedea astfel nevoia primatului Constantinopolului::[The] PatriarchatePatriarhatului, for the past many centuriesde-a lungul ultimelor mai multor secole, has been recognized as having a certain responsibility for the entire Church as a center of consensus with a fost recunoscut ca unul ce avea o anumită responsabilitate față de întreaga Biserică, ca un centru al consensului ortodox, prin intermediul "primacy of honor." This is why it is called the primatului de cinstire"Ecumenical Patriarchate." Misinformed journalists sometimes identify the Ecumenical Patriarch's position to that of the pope in Roman CatholicismJurnaliști prost informați identifică uneori poziția Patriarhului Ecumenic cu cea a Papei în romano-catolicism, which is, of course, quite ceea ce e desigur absurd, but it is unquestionable that the Orthodox conception of the Church recognizes the need for leadership of the world episcopatedar este indiscutabil faptul că viziunea ortodoxă asupra Bisericii recunoaște nevoia conducerii episcopatului universal, for a certain spokesmanship by the first patriarchunei anumite autorități a întâiului patriarh de a vorbi în numele tuturor, for de o slujire a ministry of coordination without which conciliarity is impossible... coordonării fără de care sobornicitatea este imposibilă ("Needed: The Ecumenical Patriarchate," in în ''Vision of Unity ('', SVS Press, Crestwood, NY: SVS Press, 1987), p. 133.)

:PersonallyPersonal, I see no way in which the Orthodox Church can fulfill its mission in the world today without the ministry of nu vădi nici o modalitate prin care Biserica Ortodoxă și-ar putea îndeplini misiunea în lumea de astăzi fără slujirea unui "prim episcop", slujire care să nu mai fie definită în termenii aplicabili în perioada Imperiului Bizantin sau ai jurisdicției universale a "first bishopmodelului roman,ci una bazată în continuare pe acea " defined not any more in terms which were applicable under the Byzantine Empire or in terms of universal jurisdiction according to the Roman model but still based upon that "privilege of honorîntâietate în cinstire" of which the Second Ecumenical Council spokedespre care vorbea [[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]]. We should all think and search how to redefine that Ar trebui să ne gândim toți și să căutăm modalități prin care această "privilegeîntâietate" in a way which would be practical and efficient today. să fie redefinită în așa fel încât să fie practică și eficientă în zilele noastre ("The Council of 381 and the Primacy of Constantinople" in în ''Catholicity and the Church ('', SVS Press, Crestwood, NY: SVS Press, 1983), p. 142.)

Astfel, Meyendorff thus identifies Constantinople's identifică ''presbeia'' in terms other than mere "honorConstantinopolului cu ceva mai mult decât un titlu onorific," but that it fulfills a practical needși anume cu ceva ce îndeplinește un scop practic.

==HistoryIstoric=={{incomplete}}===The Resident Synod===Beginning at some point in the 4th century, the affairs of the Patriarchate of Constantinople were governed by a particular form of [[holy synod]], referred to as the &epsilon;&nu;&delta;&eta;&mu;&omicron;&upsilon;&sigma;&alpha; &sigma;&upsilon;&nu;&omicron;&delta;&omicron;&sigmaf; (''endimousa synodos'', "resident synod"). Its president was the Ecumenical Patriarch, and its members consisted of all bishops resident in or visiting the imperial capital. The name first appears as a technical term in 448, but the institution itself probably stems from the time of the promotion of Byzantium to the imperial capital of Constantinople in the 4th century. By means of this standing council of [[bishop]]s, including even hierarchs from outside the jurisdiction of the patriarchate, the business of the church centered at the capital (including the election or deposition of its patriarch) was decided by the participation of representatives from throughout the Orthodox Church. It thus became natural for this synod also to examine affairs of ecumenical importance, particularly those in which it was desired for the emperor to lend his authority.

Resident synods were not peculiar to the Church of Constantinople&mdash;similar occasional synods of the same kind of composition were also called in Alexandria and Antioch during the Începând cândva în secolul al IV-lea, problemele Patriarhiei Constantinopolului au început să fie gestionate de un [[Arianism|Ariansinod]] controversyde un fel anume, cunoscut ca &epsilon;&nu;&delta;&mdasheta;but such synods held in Constantinople took on a special importance in view of its developing primacy connected with its place in the Roman Empire&mu;&omicron;&upsilon;&sigma;&alpha; &sigma;&upsilon;&nu;&omicron;&delta;&omicron;&sigmaf; (''endimousa synodos'', "sinodul rezident"). Președintele acestuia era Patriarhul Ecumenic, iar sinodul era constituit din totalitatea episcopilor care rezidau sau se aflau în vizită în Constantinopol. The first known synod of this type held in Constantinople was in 336 following the dedication of the city as the capital (MaximosDenumirea aceasta apare pentru prima dată ca termen tehnic în anul 448, pdar instituția în sine datează probabil de la ridicarea Bizanțului la rangul de capitală imperială în secolul al IV-lea. 82Prin intermediul acestui sinod [[episcop]]al permanent, problemele care țineau de Biserica din capitală (inclusiv alegerea sau depunerea patriarhului acesteia)erau rezolvate cu participarea unor reprezentanți din întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel, sinodul acesta a ajuns pe cale naturală să analizeze probleme de importanță ecumenică, în special cele pentru rezolvarea cărora era nevoie de sprijinul autorității imperiale.

After the Arab invasions ''Oxford Dictionary of the 7th centuryByzantium'' descrie această instituție astfel: :Era într-adevăr firesc, the other Eastern patriarchates participated much less often in the resident synods in the Roman capitalde nu inevitabil ca episcopii, but the synods themselves continued to retain their local and ecumenical authorityindividual, and the presidency at them of the Constantinopolitan patriarch naturally led to an increase of his prestigesă tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică ori de câte ori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. While the bishops of other autocephalous churches were still taking part in the resident synodsÎntr-adevăr, their own prestige and authority grewconvocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), as wellcând acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, connected as they were to the political and ecclesiastical center of Christendom17 de la Calcedon) (p. 697).

==Canonical claims=={{incomplete}}===Universal right of appeal===Canon 9 (Canon 17 has similar wording) of Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Fourth Ecumenical CouncilBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|ChalcedonBisericii din Constantinopol]] reads: :If any Clergyman has a dispute with another, let him not leave his own Bishop and resort to secular courts, but let him first submit his case to his own Bishop, or let it be tried by referees chosen by both parties and approved by the Bishop. Let anyone who acts contrary hereto be liable to Canonical penalties. If, on the other hand- ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Clergyman has Alexandriei|Alexandria]] sau [[Biserica Ortodoxă a dispute with his own BishopAntiohiei|Antiohia]], or with some other Bishopîn perioada controversei [[arianism|ariene]] -, let it be tried by the Synod of the provincedar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială). But if any Bishop or Clergyman has Primul sinod de acest fel a dispute with the Metropolitan of the same provincefost ținut, let him apply either to the Exarch of the diocese or to the throne of the imperial capital Constantinopledin câte se știe, and let it be tried before him.<ref>(D. Cummings, trans.la Constantinopol în anul 336, ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and Agapius'' după consacrarea orașului drept capitală (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Society, 1983)Maximos, p. 25382).</ref>

StDupă invaziile arabe din secolul al VII-lea, celelalte patriarhate răsăritene au participat mult mai puțin frecvent la întrunirile Sinodului rezident din capitala Imperiului, dar sinoadele în sine și-au păstrat prestigiul atât la nivel local cât și ecumenic, iar faptul că patriarhul din Constantinopol prezida aceste sinoade a dus pe cale naturală la o creștere a prestigiului și autorității acestuia. În timp ce [[episcop]]ii celorlalte Biserici [[autocefalie|autocefale]] continuau să ia parte la întrunirile Sinodului rezident, propria lor autoritate și prestigiul lor au crescut și ele, întrucât păstrau legătura cu centrul politic și ecleziastic al creștinătății.  ==Pretenţii canonice== ===Dreptul de apel universal=== Canonul 9 (și Canonul 17, care are o formulare similară) de la [[Nicodemus of the Holy MountainSinodul IV Ecumenic|Nicodemos of the Holy MountainCalcedon]] comments on the meaning of this afirmă: :Dacă un cleric are pricină (vreun litigiu) cu alt cleric, să nu lase pe episcopul său propriu și să alerge la judecătorii lumești, ci mai întâi să se cerceteze treaba (cauza) de către episcopul său propriu sau, cu învoirea aceluiași episcop, de către aceia pe care i-ar voi amândouă părțile să se întocmească (stabilească) cele ale dreptății (să se facă judecată). Iar dacă cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, să se supună cercetărilor (pedepselor) canonice. :Iar dacă vreun cleric are pricină (litigiu) cu episcopul său propriu sau și cu un alt episcop, să se judece de către sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dacă un cleric ar avea neînțelegere cu mitropolitul aceleiași eparhii (mitropolii), să fie luat (solicitat judecător) exarhul [[Dieceză|diecezei]] sau scaunul împărăteștii cetăți a Constantinopolului și de către acesta să se judece. <ref> Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 90-91.</ref>  Sf. [[Nicodim Aghioritul]] comentează astfel sensul acestui canon::So it is Astfel, e evident that the că acest Canon means that if any bishop or clergyman has a dispute or difference with the Metropolitan of an exarchyînseamnă că orice episcop sau cleric care are o dispută sau un diferend cu mitropolitul unui exarhat, let him apply to the Exarch of the diocesesă facă apel la exarhul diecezei; which is the same thing as saying that clergymen and metropolitans subject to the throne of Constantinople must have their case tried either before the Exarch of the diocese in which they are situatedceea ce e același lucru cu a zice că mitropoliții și clericii supuși scaunului de Constantinopol trebuie să fie judecați fie dinaintea exarhului diecezei în care se găsesc sau înaintea Episcopului de Constantinopol, or before the Bishop of Constantinople, as before a Patriarch of their ownfie înaintea patriarhului lor. It did not say that if any clergyman has a dispute or difference with the Metropolitan of any diocese or parish whatever[Canonul] Nu spune că orice cleric are o dispută sau un diferend cu mitropolit din orice altă dieceză sau parohie, they must be tried before the Bishop of Constantinopletrebuie să fie judecați de Episcopul de Constantinopol... That is why De aceea și Zonaras too says that the Bishop of Constantinople is not necessarily entitled to sit as judge over all Metropolitanszice că Episcopul de Constantinopol nu are neapărat dreptul să fie judecător deasupra tuturor mitropoliților, but ci (onlydoar) over those who are judicially subject to him asupra celor care se află sub jurisdicția sa canonică (interpretation of c. XVII of the present 4th C.interpretarea Canonului 17 de la Calcedon). And in his interpretation of c. V of Iar în interpretarea pe care o dă Canonului 5 de la Sardica the same authority says, aceeași autoritate spune: "The Bishop of Constantinople must hear the appeals only of those who are subject to the Bishop of ConstantinopleEpiscopul de Constantinopol trebuie să primească doar apelurile celor care sunt sub ascultarea Episcopului de Constantinopol, precisely as the Bishop of Rome must hear the appeals only of those who are subject to the Bishop of Romeașa cum și Episcopul Romei trebuie să primească doar apelurile celor care se află sub ascultarea Episcopului Romei"."<ref>(D. Cummings, trans., ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and Agapius'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Society, 1983), p. 255).</ref>

If one does not read the canon as StDacă nu înțelegem canonul așa cum propune Sf. Nicodemos suggestsNicodim, it is possible to conclude that Constantinople could even overrule Romeam putea trage chiar concluzia că [acum] Constantinopolul ar fi putut răsturna o decizie a Romei, something that the pre-ceea ce nici [[Biserica Romei]] de dinainte de [[Great SchismMarea Schismă|SchismSchismă]] Roman church would never have accepted, nor is it likely that any other patriarchate of that time would have eitherși probabil nici celelalte patriarhate nu ar fi acceptat niciodată. Within the context of the principle that Constantinople should have În contextul stabilirii principiului conform căruia Constantinopolul primea "equal prerogativesprerogative egale" to Old Romecu Vechea Romă, acest lucru a fost interpretat în sensul că, howeverașa cum era Roma în Occident, this has been interpreted to mean that Constantinople may be the highest court of appeal in the East as Rome was in the Westtot astfel și Constantinopolul ar putea fi cea mai înaltă curte de apel în Răsărit.

===Jurisdiction Jurisdicția in "Barbarian Landsteritoriile barbare"===Canon Canonul 28 of Chalcedon readsde la Calcedon afirmă::Everywhere following the decrees of the Holy FathersUrmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinților Părinți și cunoscând canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, and aware of the recently recognized Canon of the one hundred and fifty most Godcare s-beloved Bishops who convened during the reign of Theodosius the Great of pious memoryau întrunit în împărătescul Constantinopol, în noua Romă, sub marele Teodosie, who became emperor in the imperial city of Constantinople otherwise known as New Rome; we too decree and vote the same things in regard to the privileges and priorities of the most holy Church of that same Constantinople and New Rome. And this is in keeping with the fact that the Fathers naturally enough granted the priorities to the throne of Old Rome on account of her being the imperial capital. And motivated by the same object and aim the one hundred and fifty most God-beloved Bishops have accorded the like priorities to the most holy throne of New Romerăposatul împărat de pioasă amintire, with good reason deeming that the city which is the seat of an empireaceleași le orânduim (hotărâm) și le statornicim și noi, and of despre întâietățile (privilegiile) preasfintei Biserici a senateaceluiași Constantinopol, and is equal to old imperial a Noii Rome in respect of other privileges and priorities, should be magnified also as she is in respect of ecclesiastical affairsde vreme ce și scaunului Romei vechi părinții după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea pentru motivul că cetatea aceea era cetate împărătească:Și cei 150 de episcopi preaiubitori de Dumnezeu, as coming next after herîndemnați (împinși) de același țel (scop, or as being second to her. And it is arranged so that only the Metropolitans of the Ponticconsiderent), Asianau dăruit (conferit) întâietăți (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, and Thracian dioceses shall be ordained by the most holy throne of the most holy Church of Constantinople aforesaid, and likewise the Bishops of the aforesaid dioceses which are situated in barbarian landssocotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăția și cu senatul (sinclitul) și care a dobândit privilegii deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome împărătești; that is to sayîntocmai ca și aceea să se facă mare (să se înalțe) și în lucrurile cele bisericești, that each Metropolitan of the aforesaid diocesesfiind a doua după aceea.:De asemenea (s-a hotărât) ca numai mitropoliții diecezei Pontului, together with the Bishops of the provincea Asiei și a Traciei, shall ordain the Bishops of the provinceprecum și episcopii din ținuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; și adică, just as is prescribed try the divine Canons. But the Metropolitans of the aforesaid diocesesfiecare mitropolit al diecezelor pomenite, as has been saidîmpreună cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie, are to be ordained by the Archbishop of Constantinopledupă cum se rânduiește (poruncește) prin dumnezeieștile canoane;iar mitropoliții pomenitelor dieceze să fie hirotoniți, după cum s-a spus, after the elections have first been conducted in accordance with customde către arhiepiscopul Constantinopolului, and have been reported to himdupă ce potrivit obiceiului s-au făcut alegeri într-un glas (unanime) și i s-au adus lui la cunoștință.<ref>(Ioan D. Cummings, trans.Floca, ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and AgapiusCanoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Societys.ed., Sibiu, 1983)2005, ppp. 271101-276102)</ref>

Concerning the meaning of the reference to Cu privire la ce se înțelege prin cuvintele "teritoriile barbare"barbarian Lands," StSf. Nicodemos writesNicodim scrie:

:"Not only are the Metropolitans of the said dioceses to be ordained by himNu doar mitropoliții diecezelor amintite trebuie să fie hirotoniți de către el, but indeed also the bishops located in barbarian regions that border on the said diocesesci și episcopii care se află în regiunile barbare de la hotarele diecezelor amintite, ascum sunt de exemplu numiți Alanii care se află alături de și la marginea eparhiei Pontului, for instance, those called Alani are adjacent to and flank the diocese of Pontus, while the Russians border on that of Thraceîn timp ce rușii se află la frontiera diecezei Traciei"."<ref>''The Rudder'', p. 276</ref>.

And so the canon does not refer to all [[diaspora|unclaimed territory]] on the planet Astfel, canonul nu se referă la toate teritoriile fără episcopi de pe Pământ (according to Stdupă Sf. NicodemosNicodim), but only to a specific area on the border of a specific areaci numai la un anumit teritoriu de la marginea unui alt teritoriu bine definit. This viewpoint leaves the question unsolved of to whom belongs territory not universally agreed uponAcest punct de vedere lasă deschisă problema jurisdicției asupra teritoriilor asupra cărora nu există un acord universal, because the canons expressly forbid ordaining clergy to serve outside of one's întrucât canoanele interzic în mod expres hirotonirea de clerici spre a sluji în afara [[canonical territoryteritoriu canonic|canonical boundarieshotarelor canonice]] stabilite (i.e., ecclesiastical annexation via missionary workanexarea ecleziastică cu ajutorul (sub pretextul?)muncii misionare.

==ReferencesReferinţe==

*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8148.asp The Origins and Authority of the Ecumenical Patriarchate of the Orthodox Church], by de Demetrios J. Constantelos*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by de [[Lewis J. Patsavos]]*[http://www.fordham.edu/halsall/source/balsamon-cpl.html Caesaropapism?: Theodore Balsamon on the Powers of the Patriarch of Constantinople], by de Paul Halsall*[http://www.svots.edu/index.php?option=com_content&task=view&id=165&Itemid=116 Chalcedon Canon 28: Yesterday and Today], by Revde Pr. [[John H. Erickson]]*[http://www.myriobiblos.gr/texts/english/milton1_6.html Constantinople and Rome: A Survey of the Relations between the Byzantine and the Roman Churches], by de Milton V. Anastos

*From the official website of the patriarchateDe pe siteul oficial al Patriarhiei Ecumenice:

[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]] [[en:Prerogatives of the Ecumenical Patriarchate]]