2.625 de modificări
Modificări
Adăugare detalii despre scrisoarea către Vasile cel Mare și scoaterea tagului {{în lucru}}
==Importanța Dobrogei antice==
Uneori, Dionisie Exiguul și Ioan Casian sunt considerați și ei parte din gruparea „călugărilor sciți”.
==Scrisoarea către Vasile cel Mare==
Prin anii 373-374, [[Vasile cel Mare]], [[arhiepiscop]]ul Cezareei din Capadocia, a trimis o scrisoare guvernatorului Sciției Mici, Iunius Soranus, tot un capadocian și probabil rudă cu el, rugându-l să-i trimită moaște de sfinți (scrisoarea 155 din colecția Migne, t. XXXII). Rugămintea i-a fost îndeplinită trimițându-i-se chiar moaștele Sfântului [[Sava de la Buzău]], însoțite de o lungă scrisoare intitulată „Scrisoare a Bisericii lui Dumnezeu din Gothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia și către toate Bisericile (comunitățile) locale ale Sfintei Biserici universale”, redactată în limba greacă, care, de fapt, este actul martiric al Sfântului Sava.
În scrisoare se arăta ca moaștele au fost aduse mai întâi «în Romania» (εις τήν ΄Ρωμανιαν) care ar fi Sciția Mică, în a cărei metropolă își avea reședința și guvernatorul Iunius Soranus. Probabil ele au stat la Tomis, iar de aici, „cu voia sfatului clerului (prezbiteriul)” au fost trimise în Capadocia. In acest caz, trimiterea lor s-a făcut prin osârdia episcopului de atunci al Tomisului care, după toate probabilitățile, era [[Bretanion al Tomisului|Vetranion]] sau Bretanio, atestat în mod sigur în [[scaun]] în anul 369. Mai mult, episcopul tomitan a alăturat și o scrisoare personală către Sfântul Vasile cel Mare.
Unii cercetători au emis opinia că și scrisoarea Bisericii din Gothia este întocmită tot de episcopul Vetranion, care se poate să fi avut sub cârmuirea sa duhovnicească și pe credincioșii din ținuturile Buzăului, unde pătimise Sfântul Sava, deci era îndreptățit să se ocupe de întocmirea actului martiric al unui sfânt din eparhia sa.
==Surse==