2.613 modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
=== Autocefalia Bisericii bulgare (927-971)===
Sub țarul Petru (927—969), fiul lui Simeon, patriarhul din Constantinopol și împăratul Roman Lekapenos (919—944), au recunoscut [[Autocefalie|autocefalia]] Bisericii bulgare, acordând [[Întâistătător|întâistătătorului]] ei (pe atunci Damian) aceleași drepturi pe care le-a avut arhiepiscopul de [[Iustiniana Prima|Justiniana Prima]]. Arhiepiscopii Bulgariei (care se intitulau și «[[patriarh|patriarhi]]», deși Patriarhia Ecumenică nu le-a recunoscut acest titlu) și-au avut reședința - după unii istorici - la Pereislaveț, apoi la Dorostolon (vechiul Durostorum, devenit apoi [[Mitropolia Dristrei|Dristra]]), iar după 984 la Ahrida (Ohrida). Istoricul bulgar Ivan Dujcev crede însă că reședința «patriarhului» Damian a fost la Preslav (unde era capitala statului încă din anul 893).
=== Pierderea autocefaliei (971-1025)===
Fără îndoială că la introducerea limbii paleoslave sau a slavei vechi bisericești, fixată în scris de Sfinții Chirii și Metodie și de ucenicii lor, precum și a alfabetului chirilic, în nordul Dunării, au contribuit și ucenicii veniți din teritoriile sudice învecinate (Pereiaslaveț, Preslav, Dristra, Rila etc.). Organizarea tinerei Biserici bulgare, cu unele episcopii chiar pe malul drept al Dunării, în locul fostelor scaune episcopale din secolele IV—VI (Durostorum, devenit Dîrstor sau Dristra și Bononia, devenit Bodinis-Vidin) a contribuit și mai mult la întărirea legăturilor noastre bisericești cu slavii sud-dunăreni.
Lipsa de cărți de slujbă traduse în [[limba română ]] (sau «proto» ori «străromână», deși ambii termeni sunt necorespunzători) presupunem că a fost un alt motiv care a determinat pe episcopii, horepiscopii și preoții noștri să adopte limba slavă, în care se începuse — prin Sfinții Chirii și Metodie — lucrarea de traducere a acelor cărți.
=== După prăbușirea statului bulgar ===