2.625 de modificări
Modificări
m
{{În curs}}
Adăugare legătură
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Plumbuita
|ctitor=Petru cel Tânăr<br/>[[Matei Basarab]]
|stareţ=[[Protosinghel]] Justin Bulimar
|mărime aprox=20 15 [[călugăr]]i
|localizare= {{flag|Romania}} București<br/>Str. Plumbuita nr. 58, Sectorul 2
|limba liturgică=[[limba română|română]]
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=
Prima atestare documentară se referă la anul 1560, când Petru cel Tânăr (Domn al Țării Românești între 1559-1568, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna) începe ridicarea acestui sfânt lăcaș, cu hramul ''Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul''. Mai exact, la la 1 iulie 1564, Petru cel Tânăr întărea printr-un hrisov domnesc stăpânirea mănăstirii, încă în construcție, asupra unui loc din apropiere.<ref name=plumbuita>[https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-plumbuita Arhiepiscopia Bucureștilor: ''Mănăstirea Plumbuita''], accesat la 20 februarie 2020</ref>
Lucrările de construcție continuă și în timpul urmașului său la tron, Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577, cel care a ctitorit și [[Mănăstirea Radu Vodă]] din București),.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 80.</ref> dar În 1573, se înființează la Mănăstirea Plumbuita prima tiparniță din București, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea.<ref>[https://basilica.ro/hram-la-manastirea-plumbuita/ Hram la Mănăstirea Plumbuita], 22 iunie 2011, ''Basilica.ro'', accesat la 28 februarie 2020</ref> Aceasta era a treia tiparniță înființată în Țara Românească, după cea a [[ieromonah]]ului Macarie, înființată în 1508 la [[Mănăstirea Dealu]] de [[Radu cel Mare]] și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf [[diacon]]ul Coresi. Primele cărți tipărite la Plumbuita au fost un [[Tetravanghel]] și o [[Psaltire]]. Lucrările de construcție sunt terminate abia în timpul domniei lui Mihnea al II-lea ''Turcitul'' (1577-1583). În 1585, acesta din urmă închină așezământul [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)|Mănăstirii Xiropotamu]], de la [[Muntele Athos]], printr-un hrisov emis la 21 octombrie din acel an, deschizând astfel lungul șir al [[egumen]]ilor greci a căror conducere lipsită de interes a influențat dramatic destinele ctitoriei, mănăstirea căzând în paragină, mai ales după evenimentele din 1595, când Sinan Pașa cucerește Bucureștiul, și după incendiul din 1614.<ref name=plumbuita/>
În anul 1647, biserica mănăstirii este rezidită din temelii din porunca lui [[Matei Basarab]],<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 148.</ref> după modelul ctitoriei lui [[Radu cel Mare]] de la [[Mănăstirea Dealu|Dealu]], pentru a comemora victoria din 20 octombrie 1632 asupra lui Radu Iliaș. Tot atunci, mănăstirea este întărită cu ziduri mari de apărare (domnii țărilor române, după acceptarea suzeranității otomane, nu mai aveau voie să ridice cetăți propriu-zise, dar le suplineau fortificând mănăstirile aflate în puncte strategice) și se construiește Casa Domnească, asemănătoare cu cea de la [[Mănăstirea Brebu]].<ref name=plumbuita/>
După reprimarea Revoluției de la 1848, mănăstirea este transformată în închisoare politică. Astfel, în luna octombrie 1848, autoritățile de atunci i-au arestat și încarcerat în beciurile de la Plumbuita pe o parte din fruntașii Revoluției.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, odată cu [[secularizarea averilor mănăstirești ]] (1863), toate bunurile mănăstirii au trecut în proprietatea statului. Mănăstirea este părăsită, biserica ei fiind transformată în biserică de parohie, dar restul complexului decade și ajunge în stare ruina pentru o lungă perioada de timp.<ref name=istoric>[http://manastirea-plumbuita.ro/istoric/ ''Mănăstirea Plumbuita: Istoric''], accesat la 24 februarie 2020</ref>
Între anii 1933-1940, mănăstirea a fost supusă unor lucrări de restaurare conduse de Comisia Monumentelor Istorice. Izbucnind al doilea război mondial, aceste lucrări nu au fost finalizate. În anul 1953, restaurarea fiind reluată și terminată în 1955, prin grija [[Iustinian (Marina) al României|PF Iustinian]]. [[Târnosire]] mănăstirii complet refăcute s-a săvârșit la [[24 iunie]] (ziua hramului mănăstirii) 1958, stareț fiind Părintele [[arhimandrit]] [[Sofian Boghiu]].<ref name=istoric/>
===Etimologie===
Numele „Plumbuita” i-a fost dat mănăstirii de către localnici, datorită faptului că biserica a fost multă vreme acoperită cu tablă de plumb. Alte surse spun că numele de „Plumbuita” vine de la faptul că Matei Basarab, având nevoie de gloanțe în timpul luptei de la 1632, a dat la topit acoperișul de plumb al mănăstirii pentru a fi confecționate proiectilele necesare. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu Radu Iliaș, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulțimea de gloanțe și ghiulele căzute pe acoperișul bisericii, topindu-se, a dat acoperișului un luciu de plumb.<ref>[http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/10/zona-ghica-tei/ ''Zona Ghica-Tei''], 20 octombrie 2010, ''Bucurestiivechisinoi.ro'', accesat la 4 martie 2020</ref>
== Arhitectură ==
Biserica mănăstirii a fost reconstruită de [[Matei Basarab]] în 1647, fiind inspirată, din punct de vedere arhitectonic, de [[ctitor]]ia lui [[Radu cel Mare]], biserica Sf. Nicolae de la [[Mănăstirea Dealu]]. La fel ca și aceea, este dispusă pe un plan triconc, cu [[turla]] ridicată deasupra [[naos]]ului și prezintă atât caractere arhitecturale tipic muntenești, cât și ancadramente de tip gotic la ferestre, care scot în evidență influența arhitecturii moldovenești. Zidurile sale sunt foarte groase, de aproape un metru. În [[pronaos]], tabloul votiv îl înfățișează pe voievodul-ctitor Matei Basarab și pe soția sa, Doamna Elina.
Casa Domnească prezintă arcade pe masive de zidărie la parter și alte arcade, mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj. [[Clopotniță|Turnul-clopotniță]] este încorporat în zidul de incintă, pe latură sudică a acestuia. Nivelul inferior al acestui turn este străpuns de tunelul intrării principale în mănăstire, deasupra lui aflându-se încăperea ce adăpostește [[clopot]]ele.<ref name=crestinortodox>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-plumbuita-67866.html ''Mănăstirea Plumbuita''], CrestinOrtodox.ro, accesat la 27 februarie 2020</ref>
== Mănăstirea Plumbuita în prezent ==
Mănăstirea Plumbuita continuă să fie și în prezent un important focar spiritual și cultural pentru bucureșteni dar și pentru alți credincioși care trec pragul acestui sfânt lăcaș.
Mănăstirea susține și proiecte sociale destinate familiilor defavorizate din comunitatea locală. În interiorul mănăstirii funcționează un cabinet medical și o farmacie, înființate cu ajutorul unor sponsori, unde persoanele cu venituri mici beneficiază, în limita posibilităților, de asistență medicală și medicamente gratuite.<ref name=crestinortodox/>
În „Casa Domnească” este amenajat un muzeu în care sunt expuse obiecte de arta religioasă, picturi murale originale, precum și 130 de busturi ale domnitorilor români sculptate în piatră de către fostul stareț Simeon Tatu.
Biblioteca mănăstirii, cunoscut muzeu de carte veche, cuprinde multe titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani.<ref name=crestinortodox/>
La Mănăstirea Plumbuita se află părticele din sfintele [[moaște]] ale [[Nicolae al Mirelor|Sf. Ierarh Nicolae]], [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sf. Mare Mucenic Gheorghe]], [[Pantelimon|Sf. Mare Mucenic Pantelimon]] și Sf. [[Ioan cel Nou de la Suceava]].<ref name=crestinortodox/>
== Note ==