[[Sfânt]]ul Voievod '''Neagoe Basarab''' a fost Domn al Ţării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstiri Curtea de Argeș]], a rămas în istorie ca "„''Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii''"”.<br>

După ce a ajuns pe tronul Ţării Românești ([[23 ianuarie]] 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de [[Ştefan cel Mare]], a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești<ref>Manole Neagoe, ''Neagoe Basarab'', București, Editura Ştiințifică, 1971</ref>. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (''Ştefăniță Vodă'') au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia "Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ştefan și fiii săi" promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la "sfânta „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor"turcilor”<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. Totuși, Ţara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: "„''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie''"”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.