{{Articol de calitate}}[[ImageImagine:Theotokos of Vladimir.jpg|right|frame|The Holy Theotokos and Virgin MaryIcoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir]]'''Maica Domnului''', (Aramaică: ܡܪܝܡ‎ Mariam; Ebraică: מִרְיָם‎ Miriam; cca.18 î.Hr. – cca. 43 d.Hr), Prea Curata Fecioară [[Maria]] este „Născătoare de Dumnezeu”, maica lui [[Iisus Hristos]], Fiul și [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu, pe Care L-a zămislit prin puterea („umbrirea”) [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. [[Dreptul Iosif|Iosif]], logodnicul Ei, la îndemnul îngerului (Mat.1,20), a avut grijă de Ea și a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, pe care L-a crescut ca și cum ar fi fost copilul său. Prea Curata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul și după nașterea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă și unul din apelativele cu care Biserica o cinstește: '''Pururea Fecioara Maria'''.

'''Într-adevăr, în privința [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], nestorienii respingeau termenul ''Theotokos', Fecioara Maria este "' (Născătoare de Dumnezeu") dat Fecioarei Maria, maica lui [[Iisus utilizând în schimb termenul ''Christotokos'' (Născătoare de Hristos]], Fiul şi ) sau ''Anthropotokos'' (Născătoare de om). [[Cuvântul lui Dumnezeu|CuvântulNestorie]] susținea că deoarece în ființa lui DumnezeuHristos ar exista două persoane deosebite (una dumnezeiască și cealaltă omenească), Sfânta Fecioară nu a născut decât pe Care L-Omul Hristos și deci nu poate fi numită „Născătoare de Dumnezeu“, ci numai „Născătoare de om“ (gr. ἀνθρωποτόκος — ''antropotokos'') sau cel mult „Născătoare de Hristos” (gr. ''Christotokos''). Prin condamnarea ereziei nestoriene (dioprosopiste) se formulează doctrina marială ortodoxă a zămislit Bisericii, prin puterea recunoașterea celor două atribute ale Sfintei Fecioare: θεοτόκία ("umbrirea"gr. ''teotokia'') [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. [[Dreptul Iosif|Iosif]], logodnicul Ei, a avut grijă adică meritul de ea şi a luat-o în casa sa împreună cu Pruncul, fi născut pe care L-a crescut ca şi cum ar fi fost copilul său. O tradiţie foarte răspândită în [[Biserica OrtodoxăDumnezeu]] afirmă că la naşterea lui [[Iisus Hristos|Iisus]] s-a petrecut încă o minuneîn trup, astfel încât Maria a rămas fecioară şi după naştere, ca încă un semn și αειπάρθενος (al minuniigr. ''aipartenos''); Tradiţia Bisericii afirmă şi că Iosif şi Maria nu au avut relaţii intime după naşterea lui Hristos. Ea mai este numită şi "Panaghia", "Preasfânta", pentru a arăta apropierea adică pururea-fecioria ei de Dumnezeu, pentru smerenia/ascultarea de care dăduse dovadă.

==Sărbători/Praznice ale Maicii Domnului==Biserica Ortodoxă pomeneşte viaţa pomenește viața Născătoarei de Dumnezeu prin mai multe [[Praznic|Praznice]]e. Anul liturgic începe şi și se sfârşeşte sfârșește cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu. Pentru cinstirea unora dintre [[Icoane făcătoare de minuni| Icoanele făcătoare de minuni]] ale Maicii Domnului s-au instituit, de asemenea, zile de pomenire.

===Naşterea Maicii DomnuluiSărbători mari===[[Naşterea Patru dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului]] se sărbătoreşte sunt zugrăvite pe [[8 septembrie]]catapeteasmă în șirul praznicelor împărătești, Sf. Fecioară fiind numită și „Doamna sau împărăteasa cerului“, cultul ei fiind strâns legat de al Mântuitorului. Acestea sunt praznice „cu roșu”, adică cu ținere și sunt socotite între praznicele împărătești.

===Intrarea în Biserică=Nașterea Maicii Domnului====[[Intrarea în Biserică a Maicii Domnului|Aducerea Nașterea Maicii Domnului]] la Templu (lat. ''Nativitas Beatae Mariae Virginis''; slv. ''Rojdestvo Bogorodiți''), numită în popor Sf. Măria Mică, se sărbătoreşte la sărbătorește pe [[21 noiembrie8 septembrie]].

===Bunavestire=Intrarea în Biserică==== [[BunavestireIntrarea Maicii Domnului în Biserică|Vestea cea bunăAducerea Maicii Domnului]] adusă Maicii Domnului de Sfântul la [[Arhanghelul GavriilTemplul din Ierusalim|Arhanghel GavriilTemplu]] , popular Vovidenia sau Ovidenia, se sărbătoreşte pe sărbătorește la [[21 noiembrie]]. Praznic în amintirea aducerii la templu a Sf. Fecioare de către părinții ei [[25 martieIoachim și Ana]], care, fiind bătrâni și neavând copii, s-au rugat lui Dumnezeu că, de le va da unul, I-l vor închina Lui; când Maria a împlinit trei ani, a fost adusă la templu, unde era o școală de educație religioasă pentru copiii pe care părinții lor îi promiseseră Domnului, chiar înainte de zămislirea lor; aici Maria a rămas până la vârsta de 15 ani, primind o educație profund religioasă.

====Bunavestire====[[Bunavestire|Vestea cea bună]] adusă Maicii Domnului de Sfântul [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghel Gavriil]], popular Blagoveștenia, se sărbătorește pe [[25 martie]]. Acest praznic ce amintește ziua când Sf. Arhanghel Gavriil, trimis de Dumnezeu, a vestit pe Sf. Fecioară că va naște pe Mesia (Luca 1, 26-38); apusenii (catolicii) numeau această sărbătoare Zămislirea Domnului (lat. ''Festum Conceptionis Christi''). ====Adormirea Maicii Domnului==== The [[Adormirea Maicii Domnului]] , numită în popor Uspesnia și Sfânta Măria Mare, se pomeneşte pomenește pe [[15 august]], când se comemorează sfârșitul pământesc al Sf. Fecioare; după tradiția pioasă, la trei zile de la „adormire“, Sf. Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca și Fiul ei dumnezeiesc. La catolici sărbătoarea se numește ''Assumptio Beatae Mariae Virginis'', adică Ridicarea la cer a Sf. Fecioare Maria.  ===Sărbători mai mici===Sărbători „mai mici” ale Maicii Domnului, adică fără ținere obligatorie, ar fi: ====Soborul Maicii Domnului====[[Soborul Maicii Domnului]] sau Adunarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu (slv. Sobor Prezviație Bogorodiție), adică adunarea de slujbă a credincioșilor în cinstea Fecioarei, se sărbătorește a doua zi de [[Crăciun]], pe [[26 decembrie]]. În vechime era obiceiul ca în această zi să se împartă pâinișoare făcute din făină de grâu numite semidale, ca o cinstire simbolică a lăuziei Maicii Domnului.

În slujbele Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este numită adesea '''Preasfânta, Preacurata, PreabinecuvăntataPreabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi și Pururea Fecioara Maria''' .

Numele de ''Panaghia '' (Preasfânta) nu face obiectul nici unei definiţii definiții dogmatice, dar este recunoscut şi și folosit în întreaga Biserică Ortodoxă. Acest nume i s-a dat Maicii Domnului pentru că ea este exemplul desăvârşit desăvârșit al colaborării între Dumnezeu şi voinţa și voința liberă a omului: "Iată „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvăntul tău" cuvântul tău” ([[Evanghelia după Luca|Luca ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#38 1, 38]) . Uneori, Fecioara Maria mai este numită şi "Noua Eva"și „Noua Eva”, deoarece ascultarea Ei desăvârşită desăvârșită a voii lui Dumnezeu a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care Eva a dat dovadă în Rai.

Biserica Ortodoxă o numeşte numește pe Maica Domnului ''Preacurată'' sau ''Fără de prihană'' (''achrantos'' în limba greacă). Unii ortodocşi afirmă că Prea Curata nu a avut nici un păcat, alţii că nu a păcătuit ea însăşi niciodatăîn afară de păcatul strămoșesc, iar alţii susţin doar că la Adormirea sa era fără de păcatcare a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte [[păcatul originar]] şi privește doctrina [[Romano-Catolică|romano-catolicăcatolic]] ă a [[Imaculata Concepţie Concepție a Fecioarei Maria|Imaculatei ConcepţiiConcepții]], Biserica Ortodoxă nu a luat niciodată o decizie tranşantă în această privinţă. Majoritatea ortodocşilor ortodocșii resping totuşi această doctrină, întrucât aceasta pare să o despartă pe Maica Domnului de restul umanităţii, plasândconsiderând-o într-o categorie cu totul aparte faţă de de drepţii şi femeile virtuoase din drept neavenită și chiar ''[[Vechiul Testamenterezie|eretică]]. Este important ca Fecioara Maria să fi fost asemănătoare celorlalţi oameni'', astfel încât creştinii întrucât prin aceasta se încearcă să poată urma exemplul dat se scoată de ea în ceea ce priveşte ascultarea de voia sub influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu. De asemeni, doctrina Imaculatei Concepţii presupune o înţelegere a păcatului originar diferită de cea a Bisericii OrtodoxeCare nu ar mai fi părtașă la mântuirea care vine prin Fiul și Dumnezeul Ei.

Biserica Ortodoxă o cinsteşte cinstește pe Maica lui Dumnezeu, pentru Fiul Ei. Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], împreună cu Sfinţii Părinţi [[Sfinții Părinți]] ai [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes ]] au insistat asupra apelativului "''Theotokos" '' (Născătoare de Dumnezeu) pentru Maica Domnului , nu dar doar pentru a o cinsti pe aceasta, ci şi și pentru a garanta păstrarea învăţăturii învățăturii corecte asupra [[Întruparea|Întrupării]]. Creştinii ortodocşi Creștinii ortodocși consideră că este imposibil ca un om care crede în Întruparea Domnului să nu o cinstească pe Maica Lui.

==== Al Treilea Sinod Ecumenic ====''Theotokos'' (in Greek, în limba greacă: Θεοτοκος) este un cuvânt din limba greacă, care înseamnă "''Purtătoare de Dumnezeu" '' sau "''Cea care I-a dat naştere naștere lui Dumnezeu" '' (în [[limba română|română ]] termenul este tradus ca: ''Născătoare de Dumnezeu '' sau, după numirea cea mai uzitată în [[Biserica Ortodoxă Română]], "''Maica Domnului"'').

În ceea ce priveşte privește numirea de ''Theotokos'' (Născătoare de Dumnezeu) dată Fecioarei Maria , acesta i-a fost recunoscut în [[Biserica Ortodoxă]] la [[Sinodul III Ecumenic|Al treilea Sinod Ecumenic]], ţinut ținut la Efes în anul 431. Acest apelativ era deja folosit de câtăva vreme în practica liturgică şi și prin evlavia credincioşilor credincioșilor Bisericii. Semnificaţia Semnificația [[teologie|teologică]] a acestui nume este: reafirmarea faptului că Fiul Mariei, Domnul nostru [[Iisus Hristos ]] este Dumnezeu adevărat şi , Om adevărat şi și că natura divină şi și natura umană a lui Hristos erau, în El, unite într-o singură [[Ipostas|Persoană]] a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. O viziune concurentă, susţinută susținută de [[Nestorie]], pe atunci Patriarh al Constantinopolului susţinea susținea că Maria trebuia numită doar '''''Christotokos''''', adică ''Născătoare de Hristos''. Intenţia Intenția implicită în această denumire era de a limita rolul Maicii Domnului doar la cel de Maică a "umanităţii „umanității lui Hristos"Hristos”, cu excluderea naturii Sale dumnezeieeştidumnezeiești.

Viziunea lui [[Nestorie]] a fost [[anatema|anatemizată]]tizată de Sinod ca [[erezie]], (a se vedea articolul: cunoscută ca ''[[Nestorianismnestorianism]]''), întrucât s-a considerat că Îl împărţea împărțea pe Hristos în două. S-a stabilit că, deşi deși Hristos are două naturi, umană şi și divină, acestea erau unite, întru veşnicieveșnicie, într-o singură Persoană. Întrucât Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu-Fiul, numirea corectă pentru a o desemna este cea de Născătoare de Dumnezeu (''Theotokos'').

Numind-o ''Theotokos'' sau ''Maica Domnului'' (Μητηρ Θεου), nu s-a dorit niciodată afirmarea faptului că Fecioara Maria ar fi fost deopotrivă veşnică veșnică (co-eternă) cu Dumnezeu sau că Ea ar fi existat înainte de a fi existat Dumnezeu sau Domnul nostru Iisus Hristos. Biserica recunoaşte recunoaște taina Ei, într-o cântare mai veche: "Cel „Cel pe care lumea nu L-a încăput, în pântecele Tău a încăput, Născătoare de DumnezeuDumnezeu”."

Numirea de "''Născătoare de Dumnezeu" '' se regăseşte şi regăsește și în mai multe din [[CântareImn|cântările]] [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]].

În timp ce unele din limbile folosite în Bisericile Ortodoxe traduc "''Theotokos" '' printr-un singur cuvânt, în [[limba română ]] el este tradus cel mai adesea ca "''Născătoare de Dumnezeu"'', uneori ca "''Maica lui Dumnezeu" '' sau, în limbaj curent, "''Maica Domnului"''.

Traducerea prin "''Maica lui Dumnezeu" '' poate fi o traducere corectă (mai rară în limba română), aceasta fiind însă de fapt traducerea literală a unei alte formulări, prezentă în aproape toate icoanele Născătoarei de Dumnezeu: Μητηρ Θεου (''Meter Theou''), abreviată de regulă ca '''ΜΡ ΘΥ'''. De aceea, când cei doi termeni apar într-o aceeaşi aceeași cântare, ''Theotokos'' este tradus cu "''Născătoare de Dumnezeu"'', iar ''Meter Theou'' cu "''Maica lui Dumnezeu"'', pentru a se păstra distincţia distincția pe care [[imnografImnografie|imnograful]]ul dorea să o păstreze facă între cei doi termeni.

Una din cele mai deconcertante tradiţii tradiții ortodoxe referitoare la Născătoarea de Dumnezeu este, pentru creştinii creștinii din ziua de astăzi este învăţătura , învățătura conform căreia aceasta este "''Pururea Fecioară"'', mai precis, că a rămas fecioară înainte, în timpul şi și pururea fecioară după ce L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Faptul că Sfănta Sfânta Fecioară Maria este Pururea Fecioară (''Aeiparthenos'') nu înseamnă că i se acordă un statut special, nici nu constituie o invitaţie invitație la a venera creatura, iar nu pe Creator. Este mai degrabă o învăţătură învățătură care o reafirmă pe cea cu privire la Domnul Iisus Hristos. Întrucât a fost aleasă să Îi fie mamă, să-L zămislească, să-I dea un trup, să-I dea naşterenaștere, Ea este pentru noi locaşul locașul finit al necuprinsului Dumnezeu. Astfel, deoarece, într-un anumit sens, ea este noua Sfânta Sfintelor, pururea fecioria Ei este însuşirea însușirea firească a unei realităţi realități atât de extraordinare/minunate.

Întreaga Tradiţie [[Sfânta Tradiție|Tradiție]] a Bisericii Creştine Creștine Ortodoxe a afirmat întotdeauna că Ea este cu adevărat Pururea Fecioară, lucru ştiut știut de cei care au cunoscut-o personal şi și care a fost transmis din generaţie generație în generaţiegenerație, fără a uita sau fără a adăugi adăuga ceva faţă față de cele cunoscute dintru început. Cu excepţia excepția câtorva cazuri izolate, niciodată creştinii creștinii nu s-au raportat altfel la Ea, până târziu , chiar şi și în [[protestantism]]. Există mai multe mărturii cu privire la pururea fecioria Maicii Domnului. Vom prezenta câteva în cele ce urmează.

Accepţiunea [[Imagine:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria.<br />Icoană din secolul al VI-lea]]Accepțiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea înțelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie creație care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care [[Dreptul Iosif]], ("Logodnicul"„Logodnicul”, cum îl numeşte Tradiţianumește Tradiția) nu a avut relaţii relații maritale cu ea este că el . Iosif a văzut-o ca fiind aleasă, pusă de-o parte deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege înțelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în [[Noul Testament ]] pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:

Dintr-un email care a circulat pe Internet : :Pentru prima dată prezenţa prezența lui Dumnezeu s-a pogorît pogorât asupra unei persoane, făcând din ea o nouă Arcă (sau Chivot) a(l) Legământului... Rene Laurentin vorbeşte vorbește de subtila utilizare a imaginilor referitoare la Chivot [(la începutul Evangheliei după Luca]). De exemplu, arată cum în [[Cartea a II-a a Regilor|II Regi ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6 6] există o referire la faptul că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţiimunții) lui Iuda. Aceeaşi Aceeași frază este folosită pentru a descrie călătoria Mariei: "sculându„sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş oraș al lui Iuda... ” ([[Evanghelia după Luca|Luca ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#39 1, 39]). Și David, şi și Maria, "sculându„sculându-se... s-au dus"dus”. Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi și Luca 1, 39, Chivotul şi și Maria ajung la destinaţiedestinație, ambele sunt întâmpinate cu "strigăte „strigăte de bucurie"bucurie”. Iar cuvântul folosit pentru a exprima "închinarea" „închinarea” Elisabetei, ''anafametezein'', este unul foarte rar. Este folosit numai în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literal, înseamnă 'a „a striga cu glas tare'tare”, 'a proclama' „a proclama” sau 'a intona'„a intona”.

:Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi același fel în care a fost întâmpinat Chivotul Legământului. Intrarea Arcei şi Chivotului și cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă. După cum casa lui Obededom Obed-edom a fost binecuvântată, tot astfel [[Elisabeta ]] consideră că şi și casa ei este binecuvântată. Laurentin continuă: vorbeşte vorbește despre modul în care atât David, cât şi și Elisabeta reacţionează reacționează cu uimire/teamă (awe): "Cum „Cum va intra chivotul Domnului la mine?"”, spune David la II Regi 6, 9; iar Elisabeta, de asemenea, zice "Şi „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" ” Chivotul Legământului şi și Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, două moduri de a privi aceeaşi aceeași realitate - realitate care devine mai limpede şi și mai personală odată cu Maica Domnului. În sfârşitsfârșit, atât Chivotul, cât şi și Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6, 11 şi și Luca 1, 56).

: La Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1 1 ] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2] apar: vestirea [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelului Gavriil ]] către [[Zaharia ]] și, șase luni mai târziu, bunavestire a acestuia către Maria; mai apoi, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus și, după alte treizeci de zile, aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de zile pentru aducerea la Templu, rezultatul este 490, număr foarte rar care se găsește într-una din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testament, cea de la [Cartea profetului Daniel |Daniel] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=99]. Evanghelistul Luca dă încă o dată o indicație în plus, ceea ce înseamnă, pentru cei care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeu, ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilor, întru Hristos și Preabinecuvântata Lui Maică.[E O NECONCORDANȚĂ ÎN TEXT, 30 DE ZILE DEVIN 40 DE ZILE?]

: Acesta este Chivotul Legământului. Acum să ne întoarcem și să încheiem cu Apocalipsa [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=11 11 ] și [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=1212]. Aici Fecioara Maria este Chivotul Legământului. Este adevăratul TABERNACOL. Ea este imaginea Noului Ierusalim. Cum este descris Noul Ierusalim, la sfârșitul Apocalipsei? Ca o mireasă neîntinată, dar și ca maică a copiilor lui Dumnezeu. Deci cum poate fi cineva feciorelnic, neîntinat și în același timp să aibă odrasle, ca o maică? Pare imposibil pentru natura umană, dar nu pentru Maria, nu doar ca Maica Domnului Iisus, ci și, după cum aflăm de la [[Evanghelia după Ioan|Ioan ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1919], la Răstignire si și în Apocalipsa 12, 17, ca aceea care a devenit, după Har, Maica tuturor copiilor lui Dumnezeu.

Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să-și înceapă viata viața împreună. Dar Tradiția Bisericii spune altceva. Dreptul Iosif era mult mai bătrân decât Fecioara Maria, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sens, frații lui Iisus. Iar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte și modul în care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Iosif o ia pe Maria oarecum sub tutela lui pe Maria, deoarece, trăind pe lângă Templu ca fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu putea iesi ieși în lume de una singură. De aceea Iosif, un om drept, respectat, a fost ales să o ia la el. Aceasta explică și de ce ideea că ei ''ar fi trebuit'' să aibă relații intime este falsă: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața, iar el era un bărbat mult mai în vârstă, care avusese deja copii și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru existența unor "frați" ai Domnului este aceea (exprimată de Fericitul [[Ieronim]]) conform căreia aceștia ar fi fost fiii lui Cleopa, fratele Sf. Iosif, care murise și ai cărui copii și văduvă erau, conform tradiției mozaice, în custodia lui.

Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți folosit pentru "frate" sunt „frate” este adesea folosiți folosit pentru a desemna rude care nu erau este ceea ce se înțelege în română prin "frați" „frați” putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, [[Avraam ]] și [[Lot ]] sunt numiți ''adelphoi'' în [[Cartea Facerii|Facerea ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=14#14 14,14 ] din [[Septuaginta ]] (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi "frați"„frați”. [[Iacov si ]] și [[Laban ]] sunt și ei numiți "frați" „frați” (Facerea [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=29#15 29, 15]), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice caz, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul "frați" „frați” din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și în engleză).

În plus, în Scripturi nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit "fiul Mariei"„fiul Mariei”.

Unii folosesc acel "până ce" „până ce” din Scriptură ("„...și n-a cunoscut-o pe ea până ce [în greacă = ''eos''] a dat naștere Fiului său cel întâi-născut..." ” ([[Evanghelia după Matei|Matei ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=1#25 1,25]; [[Evanghelia după Luca|Luca ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2#7 2,7])) pentru a afirma că, după ce I-a dat naștere lui Dumnezeu-Omul, Sf. Iosif ar fi "cunoscut„cunoscut-o" o” în sens marital. Din nou, este vorba de o problemă de traducere.

De pe pagina de [http://home.it.net.au/~jgrapsas/pages/Brothers.htm aici]::Se pare că acest verset este adesea tradus ca "nu „nu a cunoscut-o pe ea decât după ce..." ” Dar acesta nu era sensul corect. În originalul grecesc, ''eos'' indică sensul real, care este: "nu „nu a avut relații intime cu ea înainte ca ea să nască"nască”. Evanghelistul face această afirmație pentru a ne asigura că Iosif nu a participat deloc la zămislirea lui Iisus. Textul indică doar că, în ceea ce privește nașterea lui Iisus, întrucât nu avusese mai înainte relații cu Maria, Iosif nu era tatăl lui Iisus. Aceasta e doar o formulare comună, utilizarea unui mod de exprimare familiar. Același termen este folosit în acelasi același sens în Biblie cu alte ocazii, ca expresie comună și în mod clar nu înseamnă ceea ce heterodocșii (neortodocșii) pretind că înseamnă. Astfel, la II Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=6#23 6,23 ] citim: "Şi „Și Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până [''eos''] în ziua morţii ei"morții ei”. Oare asta înseamnă că a avut copii după ce a murit? Desigur că nu! Și nici Iosif nu a "cunoscut„cunoscut-o" o” pe Maria după nașterea lui Iisus. La Facere [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=8#7 8, 7 ] citim că Noe "a „a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce [''eos''] a secat apa de pe pământ"pământ”. Ori, știm din Scriptură că de fapt corbul nu s-a mai întors niciodată pe Arcă. Un alt exemplu din Biblie: la [[Evanghelia după Marcu|Marcu ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=53&cap=12#36 12, 36 ] se spune: "Şezi „Șezi de-a dreapta Mea până ce [''eos''] voi pune pe vrăjmaşii vrăjmașii tăi aşternut așternut picioarelor Tale"Tale”. Oare asta înseamnă că Hristos nu va mai sta la dreapta slavei Tatălui după ce vrăjmașii Săi vor fi fost biruiți? Desigur că nu! Astfel, Biblia nu spune că "Iosif „Iosif nu a cunoscut-o până ce L-a adus pe lume pe Fiul său cel întâi-născut, dar după aceea da"da”. Scriptura spine spune pur și simplu ca "nu că „nu a cunoscut-o pe ea până ce (înainte ca ea) nu a dat naștere Fiului său Cel întâi-născut"născut”, ceea ce înseamnă, pur si și simplu, că "nu „nu Iosif era tatăl. Nu o cunoscuse înainte ca ea să fie însărcinată, stfel astfel că nu luase parte la zămislirea lui Iisus".”

O altă mărturie din Scriptură este aceea că, pe Cruce fiind, Domnul a încredințat-o pe presfânta preasfânta Sa Maică Sfântului Apostol [[Apostolul Ioan |Ioan]] (Ioan [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19#26 19, 26]). Pare o atitudine foarte practică, dar trebuie să ne amintim că Legea mozaică ar fi stabilit ca ea să fie încredințată copiilor ei naturali, întrucât întâiul-născut era pe moarte. Hristos, care a împlinit mereu Legea în chip desăvârșit nu ar fi încălcat-o sub nici un aspect. Astfel căm că atunci când a încredințat-o pe mama Sa ucenicului Său, a făcut aceasta numai pentru că nu avea alți copii care să o ia în casa lor, dar dat fiind că Sf. Iosif murise de mai multă vreme.

Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie "Fecioară" sau "Pururea Fecioară" dacă tu te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.  În plus, în cele mai timpurii [[Sfânta Liturghie|Liturghii ]] ale Bisericii, Ea este mereu numită "''Pururea Fecioara"''. Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca [[Petru I al Alexandriei|Petru al Alexandriei]], [[Epifaniede Salamina]], [[Atanasieal Alexandriei|Atanasie cel Mare]], [[Didim cel Orb]], [[Ieronim]], [[Chiril al Alexandriei]], [[Leoncel Mare]], [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie al Ierusalimului]], [[Ioan DamaschinulDamaschin]], [[Ioan Casian]], [[Efrem Sirul ]] și în capitulele [[Sinodul al V-lea Ecumenic|celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic]] (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. [[Ambrozie al MediolanuluiMilanului]]: "Fecioara „Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii" Additionally, throughout the earliest liturgies of the Church, she is continually called "Ever-Virgin." One can also find references to her ever-virginity in the Fathers' writings, such as in those of Peter of Alexandria, Epiphanius, Athanasius, Didymus the Blind, Jerome, Cyril of Alexandria, Leo, Sophronius of Jerusalem, John of Damascus, John Cassian, Ephrem of Syria, and the capitula of the [[Fifth Ecumenical Council|II Council of Constantinople]] in 553 A.D. (In short, nearly everywhere.) One such example is in St. Ambrose of Milan (4th century): "The virgin did not seek the consolation of bearing another child" ” (A se vedea ''Scrisoarea 63''; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știu știe că Maica Domnului este adesea numită "Fecioara" și "Pururea Fecioara". Hipolit era un învățat, episcop și mucenic care a trăit în sau lângă Roma „Fecioara” și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare„Pururea Fecioara”.

[[Ipolit Romanul|Ipolit]] era un învățat, [[episcop]] și [[mucenic]] care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare. Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:

:Dar credinciosul evlavios mărturisește că, în ceea ce privește mântuirea noastră... Făcătorul tuturor S-a întrupat, având suflet rațional și trup sensibil, din Preasfânta, Pururea Fecioara Maria, prin zămislire neînyinatăneîntinată, fără schimbare, și S-a făcut Om după natură, în afară de răutate: Același era Dumnezeu adevărat și Același era Om adevărat; Același era, după natură, Dumnezeu și Om desăvârșit (''Împotriva lui Beron și Helix'', Fragmentul VIII).

Observați Se observă că Hipolit o numește pe Maria preasfântă „preasfântă și pururea-fecioarăfecioară”. Dat fiind că spune aceasta doar în treacăt, putem fi siguri este sigur că nu introducea aici nici o învățătură nouă, așa încât putem se poate considera că a se referi la Maica Domnului în acești termeni era un lucru comun încă dinainte de momentul în care scria Hipolit.

:Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni..." (Un discurs despre sfârșitul lumii)

Hipolit Ipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind nepihănită neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Putem Se poate presupune că acesta este echivalentul termenului "''Theotokos" '' din limba greacă, termen care se traduce prin "''Purtătoare de Dumnezeu" '' sau, în traducerea comună, "Maica „Maica lui Dumnezeu" Dumnezeu” (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]]. </blockquote>

:Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea "binecuvântată „binecuvântată între femei"femei”, blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri." Al II-lea Sinod de la Constantinopol, 553 d.Hr., Capitolul II: :Dacă cineva nu va mărturisi că Cuvântul lui Dumnezeu are două nașteri, una din veșnicie, de la Tatăl, fără timp și fără trup, si cealaltă în zilele din urmă, coborând din Ceruri și luând trup din sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu și Pururea Fecioară și născut din ea: să fie anatema.

Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de ''Theotokos '' (Născătoare de Dumnezeu) și ''Meter Theou'' (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, "Omul„Omul-Dumnezeu" Dumnezeu” (''Theanthropos'' în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că a ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim ''Theotokos'', deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească ''Theotokos'', preferând să îi spună ''Christotokos'' (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între ''Logosul[[Logos]]ul'' divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că "Dumnezeu „Dumnezeu S-a făcut om"om”, după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim ''Theotokos''.

====Mărturii ale reformatorilor protestanţi protestanți despre Maica Domnului====Deşi Deși Biserica Ortodoxă nu urmează învăţăturile învățăturile reformatorilor protestanţiprotestanți, modul în care văd ei pururea-fecioria Maicii Domnului este unul din punctele pe care aceştia aceștia le au în comun cu Ortodoxia. Unii dintre fondatorii Reformei protestante credeau în pururapururea-fecioria Maicii Domnului.

:El afurmă afirmă că [Maria lui Cleopa] era sora mamei lui Iisus şiși, astfel, adoptă terminologia ebraică, conform căreia verii şi și alte rude sunt desemnaţi şi desemnați și ei cu cuvântul folosit pentru ''fraţifrați'' - – Jean Calvin, ''Comentariu la Evanghelia după Ioan'', referitor la pasajul: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19 Ioan 19, 25].

:Cuvântul ''fraţifrați'' pe care l-am menţionat menționat mai înainte se foloseştefolosește, conform limbii ebraice, pentru a indica orice fel de rude; şi și astfel Helvidius dovedeşte dovedește o nemăsurată ignoranţă ignoranță atunci când ajunge la concluzia că Maria trebuie să fi avut mulţi mulți copii, fiindcă "fraţii" „frații” lui Hristos sunt menţionaţi menționați uneori. - – Jean Calvin, ''Comentariu asupra armoniei/concordanţei Evangheliştilor concordanței Evangheliștilor Matei, Marcu şi și Luca'', vol. II, p. 215 (asupra pasajului: [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=13 Matei 13, 55]).

[Notă: Helvidius a fost un creştin creștin din secolul al V-lea care a negat pururea-fecioria Mariei, care a fost admonestat şi și ale cărui idei au fost demontate de Fericitul [[Ieronim ]] în tratatul său "''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf206.vi.v.html Asupra pururea fecioriei Maicii Domnului, împotriva lui Helvidius]"''.]

:Să dau un exemplu: învăţaţiînvățați, prin lumina credinţeicredinței, că Hristos S-a născut dintr-o fecioară, ştim știm că acest lucru este adevărat, şi și nu avem nici un dubiu că acei care au încercat să considere această afirmaţie afirmație drept o figură de stil se înşelau înșelau în mod categoric, şi și declarăm absurde lucrurile pe care Helvidius şi alţii și alții le-au inventat despre pururea-feciorie. - – Huldrych Zwingli. "Friendly Exegesis, that is, Exposition of the Matter of the Eucharist to Martin Luther, February 1527", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Volume Two, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.275.

:Apoi, mintea evlavioasă găseşte găsește minunate bucurii în căutarea motivelor pentru care Mielul a ales să se nască dintr-o pururea-fecioară; dar în ceea ce priveşte privește acest lucru [Zwingli se referă la Prezenţa Prezența reală a lui Hristos în Euharistie], se îngrozeşteîngrozește. - – Huldrych Zwingli. "Subsidiary Essay on the Eucharist, August 1525", in în ''Selected Writings of Huldrych Zwingli'', Vol. 2, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.217.

:A fost pusă în circulaţie circulație o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi și prin scris, aş aș fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere naștere lui Hristos, ci că aş aș fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi și că ar fi avut mai mulţi mulți copii după aceasta. - – Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.

:Forma de exprimare folosită de [[Apostolul Matei |Matei]] este cea comună, cum aş aș zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea RoşieRoșie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Tot astfel, atunci când Matei spune că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce nu L-a născut pe Fiul. Și iarăşiiarăși: Marea Roşie Roșie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit reușit mai târziu să treacă Marea RoşieRoșie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii relații cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. - – Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in în ''Luther's Works'', vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.

:Cred că El S-a făcut om, alăturând natura divină şi și pe cea umană într-o singură persoană; că a fost zămislit prin lucrarea deosebită a Sfântului Duh, şi și născut din binecuvăntata binecuvântata Fecioară Maria care a rămas fecioară nestricată şi și neîntinată atât înainte cât şi și după ce I-a dat naştere naștere (lui Hristos). - – John Wesley ", ''Scrisoare către un romano-catolic"''. Protestanții care neagă pururea-fecioria Maicii Domnului se găsesc în dezacord cu propriii lor învățători în materie de credință.

Protestanţii ==Citate despre Maica Domnului==* „Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.” – [[Mitropolit]] [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]]* „Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, șezând între Dumnezeu și oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu.” – [[Nicodim Aghioritul|Sfântul Nicodim Aghioritul]]* „Căci așa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existență, tot așa și Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existența fericită.” – Sfântul Teofan al Niceei* „Maica Domnului este și cauză a celor dinaintea ei, și patroană a celor de după ea, și procurătoare a celor veșnice. Ea este tema profeților, obârșia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creații. Ea este început, izvor și rădăcină a bunătăților negrăite. Ea este pisc și desăvârșire a tot ce-i sfânt.” – [[Grigorie Palama|Sfântul Grigorie Palama]]* „Când te rogi în biserică ori acasă, străduiește-te ca în rugăciune să îți înfățișezi toate cuvintele și chipurile — chipul Maicii Domnului, chipurile îngerilor, ale sfinților sau oamenilor de pe pământ pentru care te rogi — la modul ideal, adică așa cum sunt ele în esența lor sau așa cum ar trebui să fie (arhierei, preoți, diaconi și ceilalți, fiecare după cinul lor): să ți-i înfățișezi sfinți, potrivit temeiului lor dumnezeiesc, nu în chip trupesc, sau material, sau păcătos, și îți va fi rugăciunea ta întru bucurie.” – [[Ioan din Kronstadt|Sfântul Ioan din Kronstadt]]* „Femeia trebuie prețuită, să știți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăția cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ți-e și frică să vorbești comparând-o pe ea cu oamenii.” – [[Arsenie Papacioc|Părintele Arsenie Papacioc]]* „Așadar deci fecioria ne propune ca model al ei, viața Mariei, în care neagă purureaca într-o oglindă fecioria își privește frumusețea ei și virtuțile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul ci și cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru fățărnicie nici pentru falsitate... Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu își punea nădejdea în bogățiile trecătoare ci în rugăciunile săracilor. Nu ieșea afară decât pentru a merge la templu și atunci însoțită de părinți sau cunoscuți.” – [[Ambrozie al Milanului|Sfântul Ambrozie al Milanului]]* „În Maica Domnului avem în cer o inima de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.” – [[Dumitru Stăniloae|Părintele Dumitru Stăniloae]]* „Da, frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos.” – [[Cleopa Ilie|Părintele Cleopa Ilie]]* „Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se găsesc recunosc cel mai degrabă după cele trei stele — una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naștere, în naștere și după naștere.” – [[Nicolae Velimirovici|Sfântul Nicolae Velimirovici]]* „Era ascuns în dezacord neamul acesta al poporului evreu un mare destin: desăvârșirea prin el a tainei celei din veac ascunse și de îngeri neștiute. Trebuia, era scris în istoria nevăzută, ca la [[plinirea vremii]], să răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară, Maica Domnului.” – [[Arsenie (Boca)|Părintele Arsenie Boca]]* „Cât poate Dumnezeu cu propriii lor învăţători în materie puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea.” (Dicton patristic) ==Galerie Icoane== <gallery mode="traditional">Fișier:Maica-Domnului-Prodromita-Athos.jpg|Maica Domnului Prodromita, Muntele AthosFișier:Maica-Domnului-Vindecatoarea.jpg|Maica Domnului VindecătoareaFișier:Maica-Domnului-Binecuvantand.jpg|Maica Domnului binecuvântândFișier:Maica-Domnului-Theotokos.jpg|Maica Domnului TheotokosFișier:Maica-Domnului-nasterea-Domnului.jpg|Nașterea Domnului Iisus HristosFișier:Maica-Domnului-Trandafir.jpg|''necunoscută''Fișier:Burning Bush - Icon of Mother of God-2.jpg|Maica Domnului, icoană rusească (Rugul aprins)Fișier:Panagia Spiliani.jpg|Fecioara Maria a Peșterilor (Spiliani)Fișier:Maica-Domnului-2.jpg|''necunoscută''Fișier:Church icon Berat, Albania.JPG|Fecioara Maria și Pruncul, Berati (Albania)Fișier:Maica-Domnului.jpg|''Eleous Theotokos'', cu scene din viața Maicii Domnului, sec.XVIIIFișier:Icoana_Dalhauti.jpg|Icoana [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]] de credinţăla [[Mănăstirea Dălhăuți]]Fișier:Ierosolimitissa.jpg|Maica Domnului ''Ierosolimitissa'' ([[Ierusalim]])Fișier:Our Lady of Kazan.jpg|Maica Domnului, Kazan (Rusia)Fișier:Panag Chrysafitissa.jpg|Panagia ChrysafitissaFișier:Theotokos of Czestochowa.jpg|Theotokos din CzestochowaFișier:PanagiaPantanassa.jpg|Icoana Maica Domnului „Pantanassa” (Împărăteasa tuturor); [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatopedi]], [[Muntele Athos]]</gallery>

*http[[://en.wikipedia.org/wiki/:Theotokos ==A se vedea şi|OrthodoxWiki:==Theotokos]]

==Despre icoanele Maicii Domnului ==* Holy Apostles ConventPr. Alex Kiselev, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia''The Life of the Virgin Mary, the Theotokosed. Bunavestire, Bacău.*Arhim. Teofilact Marinakis, ''Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Sfântul Munte Athos'', ed. Bunavestire, Bacău, 2002. (ISBN 0944359035)

De la '''[http[ar://www.ourlifeinchrist.com/archives.htm Our Life in Christوالدة الإله]'''][[bg:Богородица]] *[http[el://www.ourlifeinchrist.com/audio/mp3/mary1_121204.mp3 Understanding The Virgin Mary - Part 1Θεοτόκος]]*[http[en://www.ourlifeinchrist.com/audio/mp3/mary2_121904.mp3 Understanding The Virgin Mary - Part 2Theotokos]]*[http[es://www.ourlifeinchrist.com/audio/mp3/mary3_122604.mp3 Understanding The Virgin Mary - Part 3Theotokos]]  [[Categoriefr:Sfinţi din Noul TestamentMarie la Mère de Dieu]][[Categoriemk:SfinţiПресвета Богородица]][[Categoriept:TeologieMãe de Deus]]