Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeţii au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărţire a textului pe capitole şi pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Stephen Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărţirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârşit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Cher]], în jurul anului 1240. O primă împărţire în versete a Bibliei a fost introdusă de [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]], un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărţit în capitole şi versete a fost publicat în ediţie greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, [http://www.newadventdervent.orgro/cathen/04195abiblia.php Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi], introducere la ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p.htm</ref><ref>12, ISBN 973-9332-86-2; "[http://www.derventnewadvent.roorg/cathen/biblia04195a.htm Concordances of the Bible]", in ''Catholic Encyclopedia'' (New Advent).php</ref>