14.992 de modificări
Modificări
mici corecturi
'''Sinodul de la Rimini''', sau '''Ariminum''', a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] timpurii care s-a ținut la Ariminum, orașul italian Rimini din zilele noastre. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai unor forme extreme de [[Arianism]] ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
În anul 358, Împăratul roman [[Constanţiu al II-lea]] a convocat doua sinoade, unul format din episcopi de la Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului [[Arianism]]ului în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV. [[Sinodul de la Seleucia ]] a fost inițial planificat pentru să aibă loc la [[Nicomidia]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia. <ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref>
În iulie, anul 359, s-a întrunit sinodul [[Sinod]]ul de la apus Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și 400 de [[episcop]]i.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref> Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a [[Crezul]]uluiui, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca [[Iisus Hristos|Fiul]] era ca și [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], „după scripturi". Prin această formulare se evitau termeni controversați precum ‘’ousia’‘ „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”. <ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref> Alţii au favorizat susţinut [[Crezul ]] Nicean.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanţiu în care lăudau formularea de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] și condamnau orice abatere de la ea. Susținătorii versiunii de la Sirmium au propus-o pe aceasta şi au trimis-o prin Italia.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
Ca urmări ale sinodului, papa Liberiu de la Roma a respins noul crez, determinându-i pe Febadius de Agen si
pe Servatus de Tongeren sa-și retragă sprijinul faţa de omoieni. [http://www.catholic.com/thisrock/1995/9503ltrs.asp] Susținătorii formulării de la Sirmium l-au [[caterisire|caterisit]] pe Liberiu și l-au reales pe Antipapa Felix de Roma.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>
Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru [[trinitarianism]], iar [[Sfântul Jerome]] a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimita de faptul că devenise [[arianism|ariană]]."<ref>Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19.</ref>
==Participanți==