2.625 de modificări
Modificări
Adăugare istorisire de la Gheorghe Movilă (din Emilian Popescu)
Ca mitropolit a păstorit, pentru prima dată, până în august 1591. În acest timp a fost cercetat, la reședința sa din Suceava, de câteva înalte fețe bisericești de peste hotare: patriarhul ecumenic Ieremia II, însoțit de mitropolitul Ierotei al Monemvasiei, care erau în drum spre Rusia (1588-1589), patriarhul Sofronie al Ierusalimului și fostul patriarh ecumenic Teolipt II (în timp ce era episcop la Rădăuți a trecut prin Moldova patriarhul Ioachim V al Antiohiei).
În 1589 au fost mutate, moaștele Sfântului [[Ioan cel Noude la Suceava]] de la biserica Mirăuți în [[catedrală|catedrala]] mitropolitană, cu hramul Sfântul Gheorghe din Suceava.
=== Controversa relațiilor cu romano-catolicii ===
Rezultă că mitropolitul Gheorghe Movilă a desfășurat o activitate bisericească rodnică, în cursul celor aproape 25 de ani de păstorie efectivă la Rădăuți și la Suceava. Iar prin ridicarea și înzestrarea Suceviței, poate fi așezat alături de marii vlădici moldoveni ctitori de lăcașuri sfinte: Grigorie Roșca, iar mai târziu Anastasie Crimca <ref name="pacurariu" />.
== Împăratul bizantin Ioan al II-lea ==
În anii 1420, Bizanțul se afla într-o situație disperată<ref name="e.popescu">[[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.</ref>. Așadar, se va recurge din nou la călătoriile pentru ajutoare – în Apus – ale suveranilor. Fiindcă împăratul Manuil II, bătrân și bolnav, nu mai putea întreprinde el însuși o asemenea călătorie, îl va trimite pe fiul și asociatul său la tron Ioan al VIII-lea Paleologul, care, vreme de un an, zăbovește în Italia (Milano și Veneția) și apoi în Ungaria, la Buda, unde se va întâlni și cu împăratul apusean din acea vreme, Sigismund de Luxemburg.
În 1424, dându-i-se de știre că tatăl său este grav bolnav, Ioan își grăbește întoarcerea. Un izvor bizantin (Gh. Sphrantzes) ne pomenește de drumul său din Ungaria spre portul românesc Chilia de la Marea Neagră, unde-l așteptau câteva corăbii bizantine, care l-au și purtat la Constantinopol. Mai puțin de un an mai târziu, tatăl său, Manuil al II-lea, încetează din viață, iar el rămâne ''autokrator'' (singur stăpânitor).
Trecerea spre Chilia a lui Ioan al VIII-lea a dat naștere, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, la o pioasă povestire pusă pe seama mitropolitului Gheorghe al III-lea al Moldovei. Potrivit acesteia, la întoarcerea sa spre patrie, și anume, în drum spre Chilia, Ioan al VIII-lea ar fi străbătut Moldova, fiind întâmpinat cu mare pompă de [[Alexandru cel Bun]], de mitropolitul țării și de marii dregători, cărora bazileul le-ar fi făgăduit [[autocefalie|autocefalia]] bisericii moldovene, care până atunci ar fi atârnat de scaunul arhiepiscopal de la Ohrida. Se adaugă că această recunoaștere a neatârnării Bisericii moldovene s-ar fi și săvârșit puțin mai târziu și ar fi fost întărită prin hrisoave și daruri de icoane sosite de la [[Constantinopol]].
Legenda, socotită veridică de câțiva cercetători români, deoarece trecerea spre Chilia a lui Ioan al VIII-lea nu poate fi pusă la îndoială – s-a efectuat în realitate prin Țara Românească<ref name="e.popescu"/>, unde domnea viteazul luptător împotriva turcilor, Dan al II-lea, și nu prin Moldova. Oricum ar sta lucrurile, rămâne un fapt nezdruncinat trecerea unui împărat bizantin printr-unul din cele două principate românești de sine stătătoare. De altfel, această situație l-a și îndemnat pe împărat să apuce această cale. Câtă vreme Peninsula Balcanică nu fusese cuprinsă de turci, drumul spre Europa Centrală se făcea pe acolo, pe uscat, numai că acum întreg acest ținut fusese – încă din ultimii ani ai secolului al XIV-lea – ocupat de otomani.
==Note==
==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București.
{{start box}}