'''Iconoclasmul''' este un curent [[erezie|eretic]], care își are începutul mai înainte de domnia lui [[Leon al III-lea Isaurul|Leon al III-lea]], dar care în timpul acestui împărat a luat o dezvoltare foarte mare, reprezentând chiar politica imperială în problemele religioase. Iconoclasmul a fost în general justificat printr-o interpretare greșită a poruncii a doua din [[Decalog|cele zece porunci]], care interzice crearea „chipurilor cioplite”.

Declanșarea luptei împotriva icoanelor de către [[Leon al III-lea Isaurul|Leon al III-lea]] a fost prilejuită de o erupție vulcanică, care a avut loc în anul 726 între insulele Thera și Therasia și a produs un cutremur. În acest fenomen natural împăratul a văzut dovada mâniei lui Dumnezeu din cauza idolatriei, pe care o constituia cinstirea icoanelor. Anul 726 reprezintă data începerii persecuției împotriva icoanelor. Măsurile imperiale au întâmpinat o dârză rezistență. Când niște ofițeri au vrut să dea jos icoana Mântuitorului, care se afla deasupra porții din cartierul Chalkoprateia, aceștia au fost omorâți de popor și a izbucnit o mare răscoală, terminată cu morți și răniți.

==== Opoziția ierarhilor ====

==== Opoziția monahilor ====

Alături de papa [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]], [[Grigorie al III-lea al Romei|Grigorie al III-lea]] și [[Gherman I al Constantinopolului|patriarhul Gherman]], o altă personalitate ortodoxă apare acum în Orient, luând atitudine în favoarea icoanelor: este sfântul [[Ioan Damaschin]]. El a scris trei [[apologetică|apologetici]] în apărarea icoanelor: prima, chiar de la izbucnirea crizei iconoclaste, când se mai spera să se schimbe atitudinea împăratului, celelalte două după [[depunere]]a patriarhului Gherman.

=== Leon al IV-lea (775-780) ===

După moartea lui Constantin al V-lea urmează la tronul Imperial fiul său din prima căsătorie, cu o prințesă khazară: Leon al IV-lea, supranumit și „Khazarul”. Domnia lui Leon însemnează trecerea de la faza culminantă a iconoclasmului, atinsă în timpul lui Constantin al V-lea, la restabilirea cultului icoanelor sub [[Irina Împărăteasa|Sfânta Irina]]. Persecuția împotriva icoanelor nu încetează nici acum în întregime, dar ea este mai moderată.

== Perioada intermediară (787-813) ==

=== Conflictele de conducere ===

Elementele ostile cultului icoanelor nu au fost definitiv învinse. Supraviețuirea lor se vede cu ocazia conflictului dintre Irina și fiul ei Constantin.

==== Persecuțiile ====

Anii de domnie ai lui Teofil însemnează ultima înflorire a iconoclasmului. Se pare că aria de persecuție în timpul lui Teofil a fost limitată mai cu seamă la capitală și împrejurimile ei. În Grecia, insule și Asia Mică, icoanele erau cinstite.

=== Sf. Teodora ===

{{Main|Teodora a II-a}}

La moartea lui Teofil, succesorul la tron, Mihail al III-lea (842-867) era minor de 6 ani, de aceea se constituie o regență formată din Teodora, văduva împăratului, și Tecla, sora mai mare a lui Mihail.