Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Sava al Serbiei

4 octeți adăugați, 1 iulie
m
Adăugare legătură
După moartea tatălui său, cuviosul Sava s-a retras din mănăstire într-o chilie zidită de el la Careia în anul 1199. A fost hiritonit preot (ieromonah), iar în anul 1201 a primit rangul de [[arhimandrit]]. El a scris și ''Tipicon''-ul (regulile de viață mănăstirească) mănăstirii Hilandar, precum și al chiliei sale de la Careia<ref>O traducere în limba engleză a acestui ''Typikon'' al chiliei din Careia (traducere de George Dennis) a fost publicată în John Thomas și Angela Constantinides Hero (eds.), ''Byzantine Monastic Foundation Documents. A Complete Translation of the Founders' Surviving Typika and Testaments'', [Dumbarton Oaks Studies 35], Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Washington, DC, 2000, "[http://www.doaks.org/resources/publications/doaks-online-publications/byzantine-monastic-foundation-documents/typ057.pdf Karyes: Typikon of Sabbas the Serbian for the Kellion of St. Sabbas at Karyes on Mount Athos]", pp. 1331-1337. </ref>. Tipiconul de la Careia a rpmas înscris pe o placă de marmură înăuntrul chiliei.
Cuviosul Sava a rămas la Muntele Athos până în anul 1207, când s-a întors înapoi în Serbia. Potrivit tradiției, tatăl său, Simeon (Ștefan Nemania) i se arătase în vis descoperindu-i tulburările în care se zbătea țara sa natală). La întoarcerea sa, a găsit statul sârb împărțit în două. Vukan, cel mai mare dintre fiii lui Ștefan Nemania, nemulțumit de hotărârea tatălui său de a lăsa domnia fratelui său mai mic, Ștefan a purtat negocieri secrete cu Regatul Ungariei și cu Papa Inocent al III-lea, reușind astfel să strângă o armată și să cucerească fortăreața Zeta. De acolo, s-a pregătit să atace Raška, care se afla în posesia lui Ștefan. Războiul civil sârb era doar ecoul și parte a conflictului pe scară mai largă declanșat prin [[Cruciada a IV-a]], care s-a încheiat cu cucerirea Constantinopolului și a unei mari părți a teritoriilor bizantine (inclusiv Sfântul Munte) de către latini și cu instituirea unor jurisdicții ale Bisericii Romei în teritoriile ocupate de cruciați. În 1205, Muntele Athos a fost pus oficial sub autoritatea și jurisdicția unui episcop latin. Se crede că decizia lui Sava de a se întoarce în Serbia a fost influențată în mod hotărâtor de aceste evenimente.
La întoarcerea sa, în încercarea de a pacifica situația, Sava a adus cu sine moaștele tatălui său, Simeon Izvorâtorul de Mir (principele Ștefan Nemania) și le-a așezat în Mănăstirea Studenica, ctitoria acestuia. I-a chemat apoi pe cei doi frați ai săi, Vukan și Ștefan la un parastas în memoria tatălui său. Când sicriul acestuia a fost deschis, aceștia au văzut că trupul lui Simeon era neputrezit și izvora ulei și mir binemirositor. Închinarea la moaștele tatălui lor a fost primul pas în vindecarea rupturii dintre Vukan și Marele Principe Ștefan. La scurt timp după aceea, aceștia au pus capăt războiului și au încheiat un acord de pace, restabilind regatul Serbiei așa cum era pe vremea tatălui lor, sub autoritatea lui Ștefan.
2.613 modificări