|hramuri=[[Mercurie|Sf. Mare Mucenic Mercurie]]<br/>[[Ilie Tesviteanul|Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul]]

|site=https://sf-esc.ro/

'''Mănăstirea Plătărești''' este o veche mănăstire ortodoxă din România, [[ctitorie]] a lui [[Matei Basarab]], cu [[hram]]urile [[Mercurie|Sf. Mare Mucenic Mercurie]] și [[Ilie Tesviteanul|Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul]], din comuna Plătărești, județul Călărași. Este situată pe o terasă a râului Dâmbovița, după confluența acestuia cu râul Colentina, la circa 25 de kilometri sud-est de București.<br />

Mănăstirea Plătărești este inclusă, în ansamblul ei, în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''CL-II-a-A-14710''.<ref>[https://web.archive.org/web/20160805111652/http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-CL.pdf ''Lista Monumentelor Istorice 2015 - Județul Călărași''], Ministerul Culturii, pag. 920, poziția 234</ref>

Pe lângă ctitorii Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie alți donatori au contribuit la înzestrarea cu bunuri a Mănăstirii Plătărești. Astfel, atât boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, cât și alți mireni, „''cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici''”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a donat, pe lângă moșii și icoanele împărătești, [[Icoană|icoana]] [[Mercurie|Sfântului Mercurie]], care se păstrează până în prezent.<ref name=mostenirea>[https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/mostenirea-lasata-de-matei-basarab-platarestiului-54580.html Elena Tăbuș, ''Moștenirea lăsată de Matei Basarab Plătăreștiului''], 16 august 2008, ''Ziarul Lumina'', accesat 10 noiembrie 2023</ref> Printr-un hrisov dat la Târgoviște, voievodul își întărea drepturile asupra pământurilor cumpărate pentru mănăstirea Plătărești, arătând că „''... și am dat acest hrisov al domniei mele, ca să fie domniei mele ocină și vecini în sat la Plătărești din județul Ilfov, de lângă podul Pitariului, din câmp și din pădure și din apă și din vatra satului și din balta Lebediului și cu vaduri de moară și cu tot venitul de peste tot hotarul, oricât se va alege, din hotar până în hotar''”.<ref name=documenta>''Documenta Romaniae Historica'', Seria B, Țara Românească, Volumul 31: ''1646'', Editura Academiei Române, București, 2003</ref> Printr-un alt act, datat în 25 februarie 1652, Matei Basarab sporea averea mănăstirii sale de la Plătărești, întărindu-i moșiile Uscați și Răsciori, precum și moșiile hotărnicite mai înainte,în anul 1647: Mileasca, Tufeanca, Rânzeasca și Plătăreștii de Jos.<ref name=documenta/>

Matei Basarab nu alesese întâmplător să construiască o mănăstire la Plătărești. Pe lângă motivul religios, există și un motiv politico-militar: întărirea apărării Bucureștiului, lăcașul de cult de la Plătărești făcând parte dintr-o serie de mănăstiri fortificate ridicate împrejurul orașului, dispuse pe o rază de 30-40 de kilometri, cum erau și cele de la [[Mănăstirea Căldărușani|Căldărușani]], [[Mănăstirea Plumbuita|Plumbuita]], [[Mănăstirea Mărcuța|Mărcuța]] sau [[Mănăstirea Negoești|Negoești]]. Deoarece Imperiul Otoman nu permitea construirea de cetăți în Țara Românească, Matei Basarab a folosit din plin construirea de mănăstiri fortificate, înzestrate cu turnuri și ziduri solide, care pe lângă scopul religios puteau juca la nevoie și un important rol militar. În afară de zona Bucureștiului, el a acordat o importanță deosebită și zonei dinspre hotarul cu Moldova, unde amenințarea vecinului său [[Vasile Lupu]] era un motiv perpetuu de insecuritate, în acest scop el construind aici mănăstirile la [[Mănăstirea Brebu|Brebu]] și [[Mănăstirea Măxineni|Măxineni]].<ref>Toader Nicoară, ''Sentimentul de insecuritate în societatea românească la începuturile timpurilor moderne 1600-1830'', Volumul 1, p. 133, Editura Accent, București, 2002, ISBN 9789736101267</ref>

==Arhitectură==

Ansamblul arhitectonic al Mănăstirii Plătărești este amplasat dintr-o incintă de formă dreptunghiulară, având în mijloc biserica cu [[hram]]ul „[[Mercurie|Sfântul Mare Mucenic Mercurie]]”. În colțul de nord-vest al incintei mănăstirii este situată „Casa Domnească”, o clădire cu forma în plan dreptunghiulară, având la subsol o pivniță sprijinită pe un pilon central, iar pe mijlocul laturii vestice a incintei se află [[Clopotniță|turnul clopotniță]] (adăugat la începutul secolului XX). Pe trei din laturile incintei sunt situate mai multe corpuri de [[Chilie|chilii]], realizate în diferite perioade. Pe latura de vest incinta este închisă cu un zid de piatră datând din perioada construcției ansamblului (1640-1646).<ref name=arheologie/>

[[Fișier:Icoana Sf Mercurie - Manastirea Plataresti 1646.png|thumb|230 px|Icoana Sf. Mercurie, danie a lui [[Matei Basarab]] (1646)]]

Pictura interioară a bisericii Mănăstirii Plătărești a fost realizată între anii 1646-1649 de către zugravi bisericești străini, dar „familiarizați cu tehnica și procedeele artistice de sorginte occidentală, pe care le aplică [[iconografie]]i tradiționale, pictori aparținând cel mai probabil mediilor artistice rusești”.<ref name=icoanele>Marina Sabados, ''Icoanele împărătești de la Plătărești, ipoteză de datare și atribuire'', în volumul „Închinare lui Petre Ș. Năsturel la 80 de ani”, Muzeul Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2003</ref> Această ipoteză este întărită și din scrisoarea pe care Matei Basarab a trimis-o țarului Mihail Romanov al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)]]. În avea scrisoare, domnul Țării Românești îi care cerea țarului „''să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane''”.<ref name=lumina/>

Pictura bisericii a fost [[Sfințire|sfințită]] în anul 1649, fiind consemnată pe un [[filacteriu]] aflat alături de portretul din pronaos al primului [[egumen]] al mănăstirii, Vasile. Pictura originală s-a păstrat până în prezent doar în [[pronaos]], ea fiind restaurată în 1972, în cadrul unui program finanțat de Direcția Monumentelor Istorice, de pictorița Olga Greceanu, artistă renumită pentru grija acordată păstrării în cele mai mici detalii a picturii originale.<ref>[https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/olga-greceanu-marturisire-in-vremuri-tulburi-7932.html [[Timotei Prahoveanul]], ''Olga Greceanu, mărturisire în vremuri tulburi''], 13 iulie 2011, ''Ziarul Lumina'', accesat 9 decembrie 2023</ref>