|}}'''Mănăstirea Lupșa''' este o [[mănăstire]] ortodoxă din comuna Lupșa, în județul Alba. Este unul dintre cele mai vechi așezăminte [[monah]]ale ortodoxe de pe Valea Arieșuluişi adăposteşte cea mai veche biserică de lemn păstrată până astăzi în Transilvania.

In Puține date s-au păstrat despre viața acestei mănăstiri; se știe totuși că în secolele XIV-XV moșia Lupșa se află în stăpânirea cnejilor Cândea, care, în perioada înfloritoare a cnezatului lor, au ctitorit în 1421 biserica de piatră din sat, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar în anul 1429 biserica de lemn a Mănăstirii, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul-de-minuni. Din veacurile XIV-XV a rămas drept mărturie a vieții liturgice din Mănăstirea Lupșa un frumos Tetraevanghel pe pergament, decorat cu frontispicii, caligrafiat în Moldova, aflat astăzi la Biblioteca Academiei din Cluj. În anul 1694, bolta semicirculară a fost înlocuită cu un tavan casetat de inspirație calvină, având elemente decorative de factură renascentistă, eveniment consemnat de o inscripție în limba latină din Sfântul Altar, cu anul scris în slove chirilice. Tot de atunci datează și ușa de intrare în naosul bisericii, împodobită de aceiași meșteri. ===1762-1948: Perioada post-Uniatism=== Mișcarea uniatistă din secolul al XVIII-lea a avut repercusiuni și asupra Mănăstirii, deoarece între sprijinitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara s-a numărat și Ieromonahul Procopie ce se nevoia la Mănăstirea Lupșa în acea perioadă. Acest fapt a atras represaliile Generalului Buccow, care a înscris Mănăstirea pe lista lăcașelor ce urmau a fi dărâmate. Episcopul unit Petru Pavel Aron, originar din Bistra (comună din vecinătatea Lupșei), salvează însă biserica de la distrugere. Într-o scrisoare din 9 octombrie 1762, adresată Generalului Buccow, el numește biserica „per antiquum” și sugerează să fie dată credincioșilor greco-catolici, iar monahii ortodocși alungați. După o perioadă în care mănăstirea a rămas fără viețuitori, din 1832 biserica Sfântului Nicolae devine biserică de mir, îngrijită de preoții greco-catolici din satul Lupșa. ===1948-1990: Perioada comunistă=== Din anul 1948 biserica a trecut iarăși în administrarea parohiei ortodoxe din Lupșa, funcționând ca filie a acesteia până în anul 1991 . Biserica de lemn rămâne stingheră, înghițită treptat de utilitățile industriale miniere deschise în 1975, de locuințe muncitorești, birturi și căsuțe de camping. Prin grija Preasfințitului Emilian, episcopul Alba-Iuliei din acea vreme, bisericii i s-a aprobat redeschiderea mănăstiriidat importanța cuvenită în acest context nefavorabil, așezându-se ca hram al Mănăstirii praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 Septembrie), care se ține până astăzi. Între anii 19951975-1978 s-2004 au a reușit realizarea unor lucrări de restaurare, iar în 1980 biserica a fost ridicate [[Chilie|chiliile]]sfințită. ===1991-prezent: Reîntemeierea mănăstirii=== Mănăstirea Lupșa a prins din nou viață în 1991 la dorința stăruitoare a Înaltpreasfințitului Andrei, episcopul de atunci al Alba-Iuliei, primul Stareț fiind preotul celib Ioan Chirali. În anul 1994 a venit să viețuiască aici un grup de monahi de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, sub îndrumarea duhovnicească a Arhimandritului Ghelasie (Țepeș), care preia stăreția. În anul 1998 este ales Stareț Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu), care imprimă Mănăstirii o nouă direcție, de inspirație athonită. Astfel, la început de secol XXI, Arhimandritul Efrem, egumenul Marii Mănăstiri Vatopedi – Sfântul Munte, îmbogățește zestrea materială a Mănăstirii Lupșa, zidul împrejmuitor dăruindu-i o părticică din lemnul Cinstitei Cruci și o copie a icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului „Mângâietoarea” de la Vatopedi.Din 1995 până în ziua de față, Mănăstirea se dezvoltă, construindu-se corpul de chilii, împrejmuirea cu turnul [[-clopotniță]] , clădirea Stăreției cu noul paraclis având hramul Adormirii Maicii Domnului și Cuviosului Siluan Athonitul, și altarul de vară, cu hramul Înălțării Sfintei Cruci, sfințit în 2015 de la intrarea principală a Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba-Iuliei.În 2018, obștea mănăstiriicuprindea un număr de 25 de monahi. ==Biserica Sfântului Nicolae==

Biserica de lemn a Mănăstirii Lupșa datează din secolul al XV-lea, fiind ctitorie a familiei cnejilor Cândea, conducătoare a districtului românesc de pe cursul superior al Arieșului. A fost refăcută în anul [[1694]]<ref>Adrian Andrei Rusu, ''Dicționarul mănăstirilor din Transilvania'', Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 164.</ref>. Este monument istoric, fiind inclusă în ''Lista monumentelor istorice din județul Alba'' cu codul de clasificare LMI ''SB-II-m-A-12147''<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice (2010), aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004], accesat 16 septembrie 2013.</ref>.