Serafim din Virița

Primii ani

Vasile Muraviev (viitorul Sfânt Serafim) s-a născut în 1865 în satul Ceremovski în regiunea Iaroslav. Părinții săi, Nicolae și Chiona erau țărani. Când Vasile avea numai 10 ani, tatăl său a trecut la Domnul și a trebuit ca el să aibă grijă de mama și de sora sa, Olga.

Un vecin l-a luat pe Vasile cu el la Sankt Petersburg și i-a găsit o slujbă ca vânzător într-o prăvălie, (probabil ca băiat de prăvălie). Dar tânărul Vasile avea o dorință tainică de a deveni călugăr, așa că într-o zi s-a dus la mânăstirea Sfântul Alexandru Nevski, pentru a vorbi cu un duhovnic despre acest gând al său. Duhovnicul l-a sfătuit să rămână în lume, să își întemeieze o familie, iar apoi, după ce copii lui o să fie mari, el si soția sa vor putea să-I slujească Lui Dumnezeu în viața monahală.

Viața de familie

Vasile a primit aceste cuvinte ca fiind voința Lui Dumnezeu. Așadar, și-a trăit viața așa cum fusese sfătuit.

Vasile a continuat sa lucreze la magazin și să trimită bani acasă, la familia sa. Când avea 24 de ani Vasile s-a căsătorit. Pe soția sa o chema tot Olga, ca și pe sora sa. Și-a început propria afacere ca blănar (blănarul este acea persoana care se ocupa cu prelucrarea, modificarea, curățarea sau repararea hainelor din blană de animale), devenind foarte bogat.

A avut un fiu, Nicolae și o fată, Olga. După moarte fiicei lor, Vasile și soția sa au căzut de acord ca sa trăiască de acum înainte ca frate și soră.

Viața monahală

Când avea în jur de 30 de ani, Vasile dăduse deja mare parte din averea strânsă, ca donații către diferite mânăstiri.

Când Nicolae a crescut, Vasile și Olga și-au îndreptat pașii spre mânăstiri, pentru a sluji Lui Dumnezeu. Olga a fost tunsă în monahism în anul 1919 cu numele de Hristina și a viețuit în Mănăstirea Învierii Domnului - Noul Diveievo din Sankt Petersburg. Mai târziu a fost tunsă schimonahie (schima mare) primind numele de Serafima. A trecut la Domnul în 1945.

Nu se știe exact unde a primit Vasile tunderea în monahism, (se presupune ca ar fi primit-o în Sfântul Munte Athos), sau noul nume care i-ar fi fost dat.

În 1927 ajunge la mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski, unde devine părinte duhovnicesc al călugărilor. Acolo a fost tuns schimonah, primind numele Serafim. Datorită faptelor sale de nevoință, Sfântul Serafim a primit de la Dumnezeu darul străvederii și al tămăduirii bolilor, și mulți oameni veneau la el, cerându-i ajutorul și sfatul.

Episcopul Alexei Șimanski al Novgorodului a venit la sfânt in 1927, vrând să-i ceară sfatul, dacă să plece din Rusia, de vreme ce mulți episcopi și preoți erau arestați și executați de către regimul comunist bolșevic. Înainte ca episcopul să apuce să spună ceva, Sfântul Serafim i-a grăit: "Mulți acum pleacă din Rusia, dar nu ai de ce să te temi. Este nevoie de tine aici. Vei ajunge patriarh si vei păstori vreme de 25 de ani".

Anii de prigonire

S-a abătut prigoana comunistă și asupra Lavrei. Călugării erau arestați, exilați și trimiși în lagăre de muncă. Mulți erau executați. Începând cu 1929, sfântul fost arestat de 14 ori. A continuat misiunea sa ca preot și în lagărele de concentrare unde fusese deportat, unde întărea și îi încuraja pe prizonierii care erau împreuna cu el.

În 1933 sfântul s-a întors din lagăr și s-a stabilit în Virița. Acesta era un loc foarte frumos, cu păduri și râuri, cunoscut pentru clima sa blânda și sănătoasă. Sănătatea Sfântului Serafim se deteriorase în lagăr datorită condițiilor grele și pentru că fusese bătut de multe ori. O biserică de lemn a fost construita în cinstea Icoanei Kazanskaia, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în Virița, în anul 1913. Aceasta a fost ridicată pentru a prăznui 300 de ani de la nașterea dinastiei Romanov.

După o oarecare îmbunătățire a stării sale de sănătate, Sfântul Serafim a început să primească vizitatori, care căutau sfat duhovnicesc. Mulți dintre cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile sale. Autoritățile au sesizat numărul mare de oameni care veneau la el. Chilia lui era căutată de un număr mare de oameni, de obicei noaptea, datorita temerilor de autorități. Odată, poliția a venit sa îl aresteze din nou, dar doctorul le-a spus că Sfântul Serafim nu va supraviețui călătoriei datorita stării precare de sănătate. Atunci au decis să îl lase singur și așa Dumnezeu a ocrotit viața plăcutului Său.

Germanii au intrat în Virița în decembrie 1941, dar nimeni nu a fost rănit și nu au fost luați prizonieri. În timpul războiului Sfântul Serafim devenise tot mai slăbit și nu mai slujea decât rar în capela Sfântul Serafim din Sarov. Începând cu 1945 părintele Alexei Kibardin a început să slujească în biserica Kazan. În primăvara lui 1949, Sfântul Serafim ajunsese foarte slăbit și zăcea la pat. Dar și așa, mai primea vizitatori ca și înainte.

Adormire și proslăvire

Cu puțin timp înainte de adormirea sa, i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care l-a îndemnat să se Împărtășească cu Sfintele Taine în fiecare zi. Părintele Alexei Kibardin îi aducea Sfintele Taine în fiecare noapte, la ora 2 dimineața. Odată a ațipit si nu i le-a adus decât la ora 4 dimineața. I-a cerut iertare Sfântului pentru întârziere și a observat ca era învăluit de o strălucire de lumină. Atunci Sfântul i-a spus: „Părinte, nu îți face griji. Sfinții Îngeri mi-au adus deja Sfintele Taine.” Văzându-l învăluit în lumină, părintele Alexie știa că ceea ce îi spunea Sfântul era adevărat.

Sfântul i-a spus părintelui Alexei să se ducă la Moscova, ca să îl informeze pe Patriarhul Alexei I că are să plece la Domnul în două săptămâni. Când părintele Alexei a transmis mesajul, Patriarhul și-a întors privirea spre Sfintele Icoane și s-a însemnat cu Semnul Sfintei Cruci. Apoi când s-a reîntors spre părintele Alexei, lacrimile îi curgeau pe obraji. Atunci a spus: "Sunt Patriarh de patru ani. 21 mi-au mai rămas. Aceasta este ceea ce mi-a spus mie acest sfânt părinte." Patriarhul Alexei a trecut la cele veșnice în 1970, întocmai cu prorocia Sfântului Serafim.

Sfântul Serafim a trecut la Domnul la 3 aprilie (21 martie S.V.) 1949. Cu o oră înainte de a adormi, a cerut să i se citească acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al Sfântului Serafim din Sarov și al Sfântului Nicolae. Timp de o săptămână după adormirea sa, s-a simțit o mireasmă plăcută în Virița.

Sfântul Serafim a fost înmormântat în cimitirul bisericii „Icoana din Kazan”, din Virița. Mulțime de oameni au participat la slujba de îngropare, iar Virița a devenit loc de pelerinaj.

Sfântul Schimonah Serafim a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000, cu ziua de prăznuire pe 21 martie.