Sfânta Muceniţă Filofteia de la Argeş
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Sfânta Muceniţă Filofteia, al cărei nume în greceşte înseamană "iubitoare de Dumnezeu" ,a trăit în secolul al XIII-lea în sudul Dunării.Nu se ştie dacă provenea din părinţi români sau bulgari.A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său.Moaştele ei se afa laCurtea de Argeş din sec. al XIV-lea.Se prăznuieste în fiecare an la 7 decembrie.Este ocrotitoarea Ţării Româneşti.În tradiţia populară este numită şi Poitra lui Nicolae.
Viaţa pământescă
Sfnâta Filofteia s-a fi născut la începutul sec. al XII-lea în oraşul Târnovo,pe atunci capitala imperiului româno-bulgar.Tradiţia spune că mama ei era o românca evlaviosă de la care copila Filofteia a deprins dragostea de Dumnezeu şi de apropele,precum şi faptele de milostenie.A rămas orfană încă de la o vârstă fragedă,în urma morţii bunei sale mame.Tatăl se racăsătoreşte cu o femeie total diferită de cea a primei sale soţii.Mama ei vitregă o urăşte pentru evlavia ei şi,mai ales,pentru faptele ei de milostenie.Tatăl bănuind că hrana pe care trebuia sa o duca la câmp o împarte cu sărmanii,o urmăreşte şi, încredinţându-se,se mânie atât de tare încât aruncă după ea cu securea de la brâu,rănind-o la un picor,rană de la care i s-a tras moartea.Nevrednicul tata,înspaimantat de uciderea propriei sale copile,încearcă să ridice trupul spre a-l îmormanta,dar acesta, sporind atât de mult în greutate nu a putut fi urnit nici cu ajutoarele din casă.Ingrozit, aleargă la episcopul cetaţii Târnovo povestind cele întâmplate.Acesta,împreună cu mai-marii cetaţii,cu preoţi,călugări şi mulţime de oameni se îndreaptă spre locul unde se afla trupul neînsufleţit al muceniţei.Erau încredinîaţi că se aflau în faţa unei minuni dumnezeieşti.Un sobor de preoţi săvarşeşte slujba prohodirii,după care se încearcă mutarea trupul ei la catedrala episcopală din Târnovo,dar trupul nu a putut fi ridicat.Sinaxarul ei arata că la enumerarea cetaţilor,bisericilor şi mănăstirilor,trupul renvine la greutatea normala atunci când se pomeneşte numele cetaţii Curtea de Argeş,înţelegându-se astfel că voinţa muceniţei este să fie dusă aici.