Biserica Ortodoxă a Albaniei

Catedrala nouă din Berat, Albania

Biserica Albaniei
Întemeietor(i)	Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată	1922
Autocefalie/Autonomie recunoscută	1937 de către Constantinopol
Primatul actual	Arhiep. Anastasios
Sediu	Tirana, Albania
Teritoriu principal	Republica Albania
Posesiuni în afară	—
Limbă liturgică	Albaneză
Tradiție muzicală	Cântarea bizantină / corală
Calendar	Calendarul iulian, Calendarul iulian revăzut
Populație estimată	600,000 [1]
Site oficial	Albania Ortodoxă

Biserica Ortodoxă a Albaniei este una din bisericile ortodoxe autocefale ale cărei teritoriu îl constituie Republica Albania.

Începuturi

Biserica Ortodoxă a Albaniei ca biserică folosind limba albaneză este o prezenţă târzie în spaţiul vechii Europe. Moştenirea Imperiul Roman de Răsărit care este prezentă în arealul în care trăiesc albanezii face ca limba folosită în biserici să fie greaca. Doar în epoca recentă, adică ultima sută de ani şi ceva, deoarece naţionalismul devenise o ideologie de avangardă în Balcani şi de aici ideea de Albanie independentă ca ţară în care biserica Ortodoxă să folosească albaneza ca limbă liturgică. Ideea unei limbi liturgice albaneze a fost parţial realizată prin eforturile unui albanez ortodox emigrat în Statele Unite ale Americii care a început să traducă cultul ortodox în albaneză, a devenit preot, şi a început să folosească traducerile albaneze printre comunităţile atât în America cât şi în Europa. Acesta este Părintele Teofan(Noli) din Durres în 1908. De asemenea el a făcut parte din mişcarea naţionalistă.

În acelaşi timp, mişcarea naţionalistă pentru o Albanie independentă a emis o declaraţie de independenţă în 1912. Independenţa declarată a fost ratificată după Primul Război Mondial când Liga Naţiunilor a acordat statutul de membru Albaniei. Părintele Noli a făcut parte, de asemenea, din elita politică pe măsură ce această nouă naţiune se forma. După hirotonirea ca episcop, a fost numit Episcop de Korca şi Mitropolit de Durres, şi Ierarh conducător al Albaniei. În 1922, un sinod ţinut la Berat a proclamat autocefalia bisericii albaneze trecând peste obiecţiile Patriarhului Constantinopolului care, în 1926, a solicitat o înţelegere care promitea o autocefalie ulterioară. Aceasta a fost refuzată de guvernul albanez.

În 1929, doi episcopi ortodocşi albanezi au fost hirotoniţi de către Episcopul Ion Bessarion şi de către un episcop sârb. Astfel, un sinod de episcopi s-a format la Tirana iar biserica şi-a reafirmat autocefalia. O schismă a apărut între cele două biserici pînă în 12 Aprilie 1937, când Patriarhul Ecumenic a recunoscut autocefalia biserici albaneze.

În acest timp, s-a realizat organizarea bisericii. Eparhii au fost stabilite la Tirana, Berat, Argzrokastro şi Korytsa. Albaneza a început să fie folosită extensiv pe măsură ce traduceri tipărite ale slujbelor au devenit accesibile, înlocuind ca limbaj liturgic greaca.În 1937 un seminar ortodox a fost înfiinţat la Korzstsa.

Biserica persecutată

Pacea bisericii a fost distrusă cu sălbăticie când comuniştii au preluat puterea în 1945. Clerul ortodox influent a fost executat, şi în 1949, Arhiepiscopul de Tirana, Cristofer Kissi, a fost destituit din funcţie, acesta fiind începutul îndepărtării sistematice a episcopilor care nu erau acceptaţi de regimul comunist. Comuniştii au devenit din ce în ce mai opresivi, întrecând toate celelalte măsuri opresive din alte ţări comuniste din Europa de Est. În 1967, regimul a închis toate instituţiile religioase şi a interzis orice practică religioasă. În acelaşi timp, Arhiepiscopul Damianos din Tirana a fost trimis în închisoare unde a murit în 1973. Biserica era practic distrusă.

Biserica restaurată

După prăbuşirea comunismului care a început în 1990, guvernul albanez a urmat la rând. Persecuţia bisericii a încetat, dar ierahia bisericii fusese distrusă. Admiţând autocefalia bisericii albaneze, s-a implicat în refacerea albaneză. El l-a numit pe Mitropolitul Anastasios din Androusa ca Exarh Patriarhal în Albania pentru a reîncepe reconstrucţia Bisericii Ortodoxe autocefale din Albania. În 24 iunie 1992, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a ales pe Anastasios ca Arhiepiscop de Tirana şi a toată Albania. Sinodul a mai numit şi alţi trei episcopi în eparhiile vacante, dar guvernul le-a refuzat intrarea în Albania, cerând în schimb numiri dintre etnicii albanezi. Tensiunile au continuat între ierarhia greacă şi guvernul albanez privind numirea de etnici albanezi în ierarhia bisericii albaneze. Situaţia a fost complicată şi de tensiunile dintre guvernele grec şi albanez privind minoritatea greacă din Albania.

Situaţia a fost, într-un final, rezolvată în 1998, când printr-o acord mutual dintre Patriarhia Ecumenică, Biserica Albaneză, şi guvernul Albaniei, Mitropolitul Aignatios din Berat, care era unul din cei trei episcopi numiţi anterior de către Patriarhul Ecumenic, a fost întronat, ceilalţi doi au demisionat iar doi etnici albanezi au fost aleşi. Arhimandritul John Pelushi a fost ales Mitropolit de Korztsa (Korça) iar Părintele Kosma Quirjo a fost ales Episcop de Apollonia, aceştia formând un Sfânt Sinod pentru biserica din Albania. În anul 2000, Episcopul Kosma, care avea 77 de ani în momentul alegerii, a murit şi încă nu a fost înlocuit.

Începând cu 1991, biserica restabilită a construit peste 83 de biserici noi şi cinci mănăstiri. În jur de 72 de biserici şi monumente au fost renovate şi restaurate iar peste 140 de biserici au fost reparate. Academia Teologică Învierea Domnului a fost deschisă în Martie 1992 într-o locaţie temporară şi a fost mutată în clădiri noi la Mănăstirea Sfântul Vlash în Durres în 1996. Mai erau în viaţă doar 22 de preoţi în momentul căderii comunismului; dintre aceştia, doar trei mai trăiau în 2003, dar până în 2003 absolviseră 128 de preoţi, toţi cetăţeni albanezi. În continuare există o penurie gravă de preoţi.

Legături externe

• Site-ul oficial al Bisericii din Albania
• Biserici Creştine răsăritene: Biserica Ortodoxă a Albaniei de Ronald Roberson, un preot şi student Romano-Catolic
• Albanian Orthodox Library