Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.894 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Fișier:Philip the Apostle.jpg|thumb|260px|<center>Apostolul Filip</center>]]
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul '''Apostolul Filip''' a fost unul din [[Apostol#Cei 12 Apostoli|Cei Doisprezece Apostoli]] ai lui [[Iisus Hristos]]. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuiește]] pe Sfântul Filip în [[14 noiembrie]]. <br>El nu este același cu Sfântul [[Apostolul Filip (din cei Șaptezeci)|Filip]], prăznuit în [[11 octombrie]], care a fost unul din [[Apostol#Cei 70 de Apostoli|Cei Șaptezeci de Apostoli]].
==Viața==
Născut în Betsaida, lângă Marea Galileii, Filip cunoștea așa bine [[Sfânta Scriptură]] încât L-a recunoscut imediat pe [[Iisus]] ca fiind Mesia, Unsul lui [[Dumnezeu]], de cum L-a întâlnit. După [[Pogorârea Duhului Sfânt]], Sfântul Filip a propovăduit în Asia și În Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot s-a apucat el însuși să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată și s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis și l-a înghițit. Atunci s-au vindecat mulți bolnavi și mulți păgâni au crezut în Hristos.
Dintre cele patru Evanghelii, Filip apare cel mai proeminent în Evanghelia după Ioan. Iisus îl pune la încercare pe Filip (Ioan 6, 6) atunci când îl întreabă cum pot fi hrăniți cei 5.000 de oameni. Mai târziu, el apare ca o legătură cu comunitatea greacă. Filip purta un nume grec, probabil vorbea grecește și ar fi putut fi cunoscut de [[pelerin]]ii greci din [[Ierusalim]]. El îi spune lui Andrei că niște greci doresc să-L vadă pe Iisus, iar împreună îi dau de știre lui Iisus despre acest lucru (Ioan 12, 21). În timpul Cinei celei de Taină, când Filip Îi cere lui Iisus să le arate pe Tatăl, el îi oferă Domnului prilejul de a-i învăța pe ucenici despre unitatea dintre Tatăl și Fiul: „Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns.” Iar Hristos i-a răspuns cu tristețe: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14, 9). După [[Înălțarea Domnului]] și [[Pogorârea Duhului Sfânt]], Sfântul Bartolomeu Filip a propovăduit în Asia și În Grecia. În Grecia, evreii îl urau atât de tare încât marele preot s-a apucat el însuși să îl ciomăgească până la moarte, dar printr-o minune marele preot a orbit dintr-o dată și s-a înnegrit. Apoi pământul s-a deschis și l-a înghițit. Atunci s-au vindecat mulți bolnavi și mulți păgâni au crezut în Hristos. Sfântul Filip se găsea împreună cu sora lui, Mariamna (prăznuită la [[17 februarie]]), cu Sf. [[hirotonieApostolul Ioan|hirotonitApostol Ioan]] pe și cu Sf. [[Apostolul StahieBartolomeu|StahieApostol Bartolomeu]] în cetatea Hieropolis (sau Hierapolis) din Frigia, propovăduind. Prin [[rugăciune]] &ndash, a ucis un șarpe uriaș pe care îl adorau păgânii; aceștia s-au mâniat așa de tare încât i-au răstignit pe el și pe Sfântul Bartolomeu cu capul în jos. Iarăși, pământul s-a deschis și l-a înghițit pe judecător, împreună cu mulți păgâni. Poporul, fiind foarte înspăimântat, a alergat să îi scoată pe cei doi apostoli din chinuri. Dar Sfântul Filip deja murise. După ce au îngropat cu cinste moaștele Sfântului Filip acolo în Hierapolis<ref>În anul 2011, arheologul italian Francesco D’Andria a afirmat că a descoperit mormântul Sfântului Filip în timpul săpăturilor din vechiul oraș Hierapolis, aproape de actualul oraș turcesc Denizli. Mormântul din secolul I, care Sfântul s-a dovedit a fi gol de relicve, se afla în centrul unei bazilici cu trei nave din secolul al IV-lea sau al V-lea, numită „Biserica Mormântului”, una dintre principalele locașuri de pelerinaj dintr-un complex ridicat pe o colină dedicată Sfântului Filip . Pe pereții mormântului și ai bisericii sunt gravate rugăciuni în limba greacă veche, care îl vindecase cinstesc pe Apostolul Filip, iar un sigiliu de pâine din secolul al VI-lea (signum pistoris) îl înfățișează pe Filip ținând o pâine (cf. Ioan 6), având în partea stângă o orbire biserică cu trei nave, iar în dreapta martirionul identificat anterior, fapt care întărește convingerea că bazilica adăpostește mormântul original al apostolului. Biserica ridicată pe mormântul său și martirionul aflat la aproximativ 40 de metri depărtare au fost, timp de secole, locuri de profundă venerare: în „Biserica Mormântului Sfântului Filip”, podelele de marmură au fost șlefuite de patruzeci pașii a mii de ani pelerini. - https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle</ref> și îl [[botez|botezase]] – l-au așezat ca [[episcop]] al celor noucetății pe Stahie, care fusese vindecat de orbire de către Apostol, Sfântul Bartolomeu și Sfânta Mariamne și-botezați au continuat propovăduirea — el în India, iar ea în Licaonia. În cele din acea cetateurmă, Mariamne s-a îndreptat spre Iordan, unde și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, potrivit proorociei Sfântului Filip. Ulterior, ==Moaștele==Sfintele [[moaște]]le ale Sfântului Filip au fost mai întâi duse la [[Constantinopol]] (precum și moaștele celorlalți Apostoli). Mai târziu cea mai mare parte a moaștelor au fost duse la Roma, în Biserica celor Doisprezece Apostoli. El La Constantinopol a rămas doar o parte din craniul sfântului apostol, care a fost dus în Pafos la căderea Constantinopolului în mâinile cruciaților în 1204. De acolo a fost dus în Cipru, acest eveniment fiind prăznuit în Cipru pe 31 iulie (1204). Mai târziu moaștele au revenit în Pafos și se găsesc azi în Mănăstirea Sfintei Cruci din Omodos (din secolul al XVIII-lea). ==Scrieri apocrife==Scrierea apocrifă ''Faptele lui Filip'' este numărat printre [[Apostol#considerat a fi un text encratit din secolele II-III din Frigia, care îl confundă pe Apostolul Filip din Cei 12 Apostoli|Doisprezece cu apostolul Filip diaconul dintre Cei Doisprezece Mari Șaptezeci.<ref>Sinaxarul Părintelui Macarie, cf. ''Écrits apocryphes chrétiens'' I, « La Pléiade », Paris 1997, pp. 1181-1320.</ref> Unul dintre textele gnostice descoperite în biblioteca de la Nag Hammadi în 1945 poartă numele lui Filip în titlu, pe ultima linie. O relatare timpurie, extrabiblică, despre Sfântul Filip este păstrată în scrierea apocrifă ''Scrisoarea lui Petru către Filip'', care face parte, de asemenea, din textele bibliotecii de la Nag Hammadi și este datată la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea. Textul începe cu o scrisoare a Sfântului Petru către Sfântul Filip, prin care îl roagă să se alăture celorlalți apostoli, adunați pe Muntele Măslinilor. Fred Lapham consideră că această scrisoare indică existența unei tradiții timpurii potrivit căreia, „la un moment dat între Învierea lui Iisus și despărțirea finală a prezenței Sale celei înviate de ucenici, Filip întreprinsese o misiune solitară și, dintr-un motiv oarecare, ezita să se întoarcă la ceilalți Apostoli]].”<ref>Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle</ref>
==Imnografie==
[[Dionisie din Furna]] arată Sf. Apostol Filip din Betsaida Galileii (dintre Cei Doisprezece) se zugrăvește ca un tânăr fără barbă. Ține în mână un sul înfășurat, semn că a fost propovăduitor al Evangheliei. Se mai zugrăvește împreună cu ceilalți Apostoli în icoanele ce reprezintă scene din viața lui Hristos la care au fost cu toții de față (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 149, 190, 216).
==Note==
<references />
==Surse==
*Sfântul [[Nicolae (Velimirovici)]], ''[[Proloagele de la Ohrida]]''* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras* https://en.wikipedia.org/wiki/Philip_the_Apostle* https://www.newadvent.org/cathen/11799a.htm
==Legături externe==