[[Imagine:Dumitru_Staniloae.jpg|thumb|right|200px|Părintele Dumitru Stăniloae]]{{SfințiiÎnchisorilor}}

Părintele '''Dumitru Stăniloae''' (n. [[16 noiembrie]] 1903 - d. [[5 octombrie]] 1993<ref>[https://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb11925421j ''Notice de personne "Stăniloae, Dumitru (1903-1993)'', Catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb11925421j], accesat 6 octombrie 2018</ref><ref>[http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/DumitruStaniloae.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul teologilor români: Dumitru Stăniloae''], accesat 6 octombrie 2018</ref>) a fost unul dintre cei mai importanți [[teolog]]i ortodocși ai secolului al XX-lea, [[preot]], membru titular al Academiei Române<ref name="acad">[https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=S Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S], accesat 5 octombrie 2019</ref>, profesor universitar, dogmatist, scriitor și ziarist. A tradus [[Filocalia]] (în 12 volume) și multe alte scrieri ale [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], influențând dezvoltarea [[Istoria_isihasmului_românesc|isihasmului românesc]].

{{Citat|Prin studiile sale dogmatice, publicate în decursul a 50 de ani, profesorul D. Stăniloae este cel mai de seamă dogmatist al Bisericii noastre și, în același timp, unul dintre cei mai apreciați gânditori creștini.|Pr. [[Mircea Păcurariu]]<ref>[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.</ref>}}

==Biografie==

A fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei lui Irimie și Reveca Stăniloae și a crescut într-un mediu familial profund religios, mama sa fiind nepoată de preot. Educația sa a început în 1917, când s-a înscris la Liceul confesional umanist "Andrei Șaguna" din Brașov.

În 1936, a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1946. În 1938, a publicat lucrarea fundamentală "Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama" la Sibiu, urmată de "Ortodoxie și românism" în 1939.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1946, părintele profesor Dumitru Stăniloae a fost forțat să renunțe la rectoratul Academiei Teologice de către mitropolitul Nicolae Bălan, la cererea lui Petru Groza, însă a continuat să fie profesor până în 1947. În acest an, a fost transferat la Facultatea de Teologie a Universității din București, ocupând catedra de Ascetică și Mistică. A locuit cu soția și fiica în casa parohială a bisericii Sf. Gheorghe Vechi. În această perioadă, a publicat mai multe volume ale lucrării "Filocalia".

Pe 4 octombrie 1993, Dumitru Stăniloae a trecut la cele veșnice, lăsând în urma sa un vast corpus de lucrări care reflectă profunda sa înțelegere și iubire pentru teologia creștină. El a fost comemorat drept "teologul dragostei creștine", o titulatură care subliniază profunditatea și caldura abordării sale teologice. Acesta a fost un om care nu doar a studiat și a predat teologia, ci a trăit-o în mod autentic în fiecare zi a vieții sale.

== Influență ==