2.191 de modificări
Modificări
m
Adăugare linkuri interne
'''Dinastia Asăneștilor''' a cârmuit imperiul vlaho-bulgar din 1185 până în 1280, având relații importante cu imperiul bizantin, romano-catolicii, și imperiul latin din Constantinopol. Astfel, a existat într-o perioadă importantă pentru relațiile timpurii dintre [[Biserica Ortodoxă ]] și romano-catolici.
==Formarea imperiului vlaho-bulgar==
După [[Încreștinarea bulgarilor#Apogeul și prăbușirea noului stat creștin (secolele X-XI)|prăbușirea primului stat bulgar]], acesta s-a refăcut abia către sfârșitul secolului al XII-lea, în urma răscoalelor vlahilor și bulgarilor în anii 1185-1186 sub conducerea fraților Petru și Asan (Asen), români din regiunea Târnovei. Răscoala lor a izbucnit în urma impozitelor noi puse de bizantini asupra celor ce aveau turme de oi și cirezi de vite. Trupele trimise de împăratul Isac II Angelos (1185—1195) au fost înfrânte de românii și bulgarii din sudul Dunării, cărora li s-au adăugat și cumani din nordul fluviului. În urma succeselor militare repurtate, răsculații au izbutit să întemeieze un nou stat, cunoscut sub numele de «statul Asăneștilor», «imperiul vlaho-bulgar» sau «al doi-lea țarat bulgar». Capitala era la Târnovo, cetate situată pe râul Iantra, pe versantul de nord al Munților Balcani.
Primul conducător al noului stat a fost Asan, ucis în 1196, după moartea căruia a urmat fratele său Petru, ucis și el în 1197. Cel de-al treilea conducător a fost fratele lor mai mic Ioniță, supranumit Caloianes (1197-1207). Acesta a reușit să întindă hotarele noului stat și să obțină recunoașterea oficială din partea bizantinilor și a papei. La 8 noiembrie 1204, cardinalul Leo, trimisul papei Inocențiu III, l-a încoronat la Târnovo ca «rege al bulgarilor și vlahilor» (rex Bulgarorum et Blachorum).
Documentele istorice și toponimia atestă însă existența unei populații românești în sudul Dunării în urmă cu șapte veacuri. O parte dintre ei mai trăiesc și azi în diferite regiuni din Bulgaria, Iugoslavia, Albania și Grecia.
Trebuie remarcat că scaunele episcopale [[scaun]]ele [[episcop]]ale sud-dunărene au fost sub jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], căci relațiile temporare ale lui Ioniță cu papa Inocențiu III au rămas fără urmări.
== Originea românească a Asăneștilor ==
Originea românească a Asăneștilor o dovedesc mai multe categorii de izvoare: cronica lui Nicetas ChoniatesAkominatos, care precizează în mai multe rînduri că erau «vlahi», cronica germană a lui Ansbertus, cronicile franceze ale lui Geoffroy de Villiehardouin, Henri de Valenciennes și Robert de Clary, precum și unele documente ale cancelariei papale. Acestea din urmă vorbesc de originea valahă a lui Ioniță, arătând că se trage din vechii romani și numindu-l «rex Bulgarorum et Blachorum». Toți contemporanii, fie cronicari bizantini sau apuseni, fie ostași, călugări [[călugăr]]i și negustori, ca și papa și regii, într-o impresionantă unanimitate, vorbesc de rolul conducător al vlahilor și de dinastia lor.
==Lista împăraților din dinastia Asăneștilor==