'''Theopashismul''' este o controversă [[Teologie|teologică]] cu caracter de [[erezie]] și [[schismă]] apătură apărută la [[Constantinopol]] sub patriarhul [[Macedonie al II-lea al Constantinopolului|Macedonie al II-lea]] (495-511), fiind provocată de includerea în textul "[[Trisaghion]]"-ului a adausului "Care „Care S-a răstignit pentru noi"noi”, de catre către patriarhul [[Monofizitism|monofizit]] Petru de Antiohia(Pioarul) al Antiohiei. In aceasta disputa În această dispută erau deja angajatiangajați: [[Teodoret din Cir|Teodoret]], [[episcop]] de Cir (m. 466), care in în 453 consacra combaterii theopashismului o carte ("Epitome") , „Epitome”, dintr-un compendiu contra ''Contra ereziilor'', susținând ca că Fiul lui [[Dumnezeu]], despre Care face mentiune "Trisaghionul"mențiune „Trisaghionul”, a murit pe [[cruce]]. Sfântul [[Chiril al Alexandriei]] invata ca învăța că expresia "Dumnezeu „Dumnezeu a suferit in trup" în trup” consună cu [[Hristologie|hristologia]] ortodoxaortodoxă, deoarece Fiul a asumat natura umana in conditia umană în condiția sau modul de existenta existență (gr. "''tropos"'') in în care [[Adam]] a lasatlăsat-o. Moartea Fiului lui Dumnezeu este semnul naturii umane pe care El a asumat-o. „Formula thepashită” theopashită” propusă de călugării sciți în secolul al V-lea era : "Unus „Unus de Trinitate passus est carne" carne” (i.e. ''Unul din Treime a suferit în trup''). Formula a fost acceptata acceptată de imparatul împăratul [[Iustinian I]] in în "Marturisirea Mărturisirea de credintacredință" publicata in publicată în 544.

"Formula theopaschită" a fost mai apoi validată de [[Sinodul V Ecumenic]] in în 553, care stipulează în canonul 10: "Dacă cineva nu mărturisește că Domnul nostru [[Iisus Hristos ]] care a fost crucificat în trup este adevărat Dumnezeu și Domn al slavei și unul din [[Sfânta Treime]], să fie [[anatema]]".

*Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBMBOR, 1981, p.108)