'''Muntele Athos''' (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) cuprinde un munte (2033 m) şi o peninsulă (cu lungimea de 60 km şi o lăţime ce variază între 8 şi 12 km, aria totală fiind de 360 km pătraţi) în nordul [[Grecia|Greciei]], în regiunea Macedonia, unde îşi au locul douăzeci de [[mănăstire|mănăstiri]], douăsprezece [[schit|schituri]] uri şi o mulţime de chilii călugăreşti [[Ortodoxie|ortodoxe]], în care trăiesc mai mult de 1500 de [[monah|monahi]] i ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la [[Careia]].

[[Imperiul Bizantin]] s-a prăbuşit în [[Secolul secolul al XV-lea|secolul XV]], astfel că noul [[Imperiul Otoman|Imperiu Otoman]], de religie islamică , a preluat conducerea. Otomanii au devastat câteva mănăstiri, dar în mare parte acestea au rămas intacte. Populaţia de călugări s-a redus, iar bunăstarea lor a fost periclitată în următoarele secole, însă în jurul [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]] şi prin donaţiile noilor veniţi din ţările est-ortodoxe, precum [[Rusia]], [[Bulgaria]], [[România]] şi [[Serbia]], fiecare ţară exercitându-şi influenţa asupra unor mănăstiri individuale. În [[1912]], în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forţaţi să părăsească zona şi, după un scurt conflict între Grecia şi Rusia asupra suveranităţii, peninsula a primit autonomie în cadrul Greciei după [[Primul Război Mondial]].

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau [[Schitul Prodromu|Prodromu]]) aparţine Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Cavsocalyvia şi Marea Lavră, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În [[1857]] a fost vândut unor călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul vieţii monastice cenobitice (de obște).

[[ImagineImage:Lacu.jpg|right|thumb|180px|Schitul Lacu]]O altă aşezare monastică românească este [[Schitul Lacu|Schitul Sfântul Dumitru]] (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în [[secolul al X-lea]] de călugării din [[Moldova]]. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Ocupă locul nouă în ordinea ierarhică a celor douăzeci de mănăstiri athonite. Este locuită de 15 călugări. Toţi călugării sunt bulgari, din 1845, iar serviciul religios este efectuat slujbele sunt ținute în [[limba bulgară|bulgară]].

Mănăstirea Sfântul Pantelimon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actuala locaţie în 1765, în timp ce clădirea originală datează din [[secolul al XI-lea]].

Construcţia actualei mănăstiri a fost realizată în primele două decade ale secolului al XIX-lea cu ajutorul financiar al domnului Moldovei, [[Scarlat Callimachi]]. Călugării ruşi erau în număr de 1.000 în 1895 şi 1.446 în 1903. Astăzi (În 1990), numai 35 de călugări mai locuiesc locuiau în mănăstire.

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă probabil de la fondatorul vechii aşezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris. Mănăstirea a fost fondată la sfârşitul [[secolul al XII-lea|secolului al XII-lea]] de către despotul sârb [[Ştefan Nemania]] I şi fiul său Rastko. În timpul [[secolul al XIV-lea|secolului al XIVlea]], mănăstirea a atins apogeul dezvoltării materiale, acumulând bogăţii din donaţii imperiale şi private.

Mănăstirile şi schiturile au însă dreptul de a sluji în tradiţia ortodoxă din care provin în mod tradiţional. Astfel, limba liturgică în mănăstirile greceşti este [[limba greacă|greaca]], în Sfântul Pantelimon [[limba rusă|rusa]] (35 călugări), în Hilandaru [[limba sârbă|sârba]] (46 călugări), în Zografu [[limba bulgară|bulgara]] (15 călugări), iar în schiturile româneşti Prodromu şi Lacu [[limba română|româna]] (64 călugări).

Câteva Unele comunităţi sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoirii recente (începând cu anii 1970) este faptul că mulţi greci şcoliţi au intrat în mănăstiri, astfel că în prezent pe Sfântul Munte se vorbesc adesea limbi de circulaţie, precum engleza şi franceza.