'''Al treilea Sinod Ecumenic''' s-a ținut la [[Efes]], în Asia Mică, în anul 431, în timpul împăratului [[Teodosie al II-lea]]. Este cunoscut și ca '''Sinodul de la Efes'''. Au fost prezenți aproximativ 200 de [[episcop]]i; Sinodul a început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera Sinodului a fost tensionată, plină de confruntări și de acuze reciproce. Acesta a fost al treilea dintre [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]]. Principala problemă dezbătută a fost cea a [[nestorianism]]ului.

După cum a stabilit Sinodul, nestorianismul insista excesiv asupra naturii umane a lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea naturii Sale divine. Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului [[Nestorie]] ca greșite. Nestorie învăța că [[Maica Domnului]] a dat naștere unui om, Iisus Hristos, iar nu lui [[Iisus Hristos|Dumnezeu-Cuvântul]]. Cuvântul doar se odihnea în Hristos, precum într-un templu, astfel încât El era considerat numai ''teofor'' ("purtător de Dumnezeu"). De aici rezulta că [[Maica Domnului]] s-ar fi putut numi doar ''Christotokos'', „Născătoare "Născătoare de Hristos”Hristos", iar nu ''Theotokos'', „Născătoare "Născătoare de Dumnezeu”Dumnezeu".

Sinodul a stabilit că Hristos era o singură Persoană (și şi nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, Maica Domnului trebuie considerată „Născătoare "Născătoare de Dumnezeu " (''Theotokos''), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. [[Unirea teandrică|Unirea celor două naturi]] ale lui Hristos era astfel încât nici una din cele două naturi nu o afecta negativ și nu o diminua pe cealaltă.

==Alte semnificațiisemnificaţii==

==A se vedea șiArticole înrudite==