Sfântul și dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea<ref>gr. ''Arimathaia''. Localitate la nord-vest de [[Ierusalim]], probabil identică cu localiatatea Rama/Ramataim din [[Vechiul Testament]] (1 Regi 1, 1). - cf. Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 128.</ref>, ucenic al lui [[Iisus]]<ref>Mt 27.57</ref>, dar pe ascuns, de frica iudeilor<ref>Ioan.19.38</ref>. Deși era un sfetnic de vază al [[Sinedriu|Soborului]], el aștepta [[Împărăția lui Dumnezeu]].<ref>Mc15.43</ref> El s-a dus la [[Pilat]] și a cerut trupul lui Iisus și l-a primit în dar.<ref>Mc15.45</ref> Iosif a luat trupul și, împreună cu [[Dreptul Nicodim|Nicodim]], care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe<ref>Ioan.19.39</ref>, l-a înfășurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului, și a plecat.<ref>Mt 27.57-60, Mc15.42-47, Ioan.19.38-42</ref> Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operațiuni.<ref>Mc15.47</ref> Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea [[Sabat]]ului ).<ref>Ioan.19.42</ref> Spionii evreii au auzit acestea și l-au pârât autorităților care l-au întemnițat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de [[Învierea Domnului|Învierea]] sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare și l-au alungat din [[Ierusalim]]. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul [[Evanghelie]]i, în cele din urmă plantând semințele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace.