[[Imagine:Daria.jpg|right|frame|'''Sfânta Muceniță Daria''']][[Sfânt]]a [[Mucenic|Muceniță]] '''Daria''' a trăit în secolul al III-lea, fiind [[Mucenic|martirizată]] împreună cu soțul ei, Sf. [[Hrisant]], în anul 283 d.Hr. <br/>[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[19 martie]]. __TOC__

Sfânta Daria, în tinerețea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. I-a fost impus să se mărite cu Sf. [[Hrisant]], ca să îl convingă pe acesta să abandoneze creștinismul. Când Hrisant i-a spus că vor trăi împreună în curăție precum fratele și sora, ea a fost de acord, dovedind că și ea și-a dorit să rămână fecioară. S-a convertit la creștinism în ziua nunții ei. Apoi, treptat, ea a convertit un număr din ce în ce mai mare de [[călugăr]]ițe, fapt ce l-a îngrijorat pe împăratul roman, Numerian. Numerian a trimis-o pe Daria la un bordel ca să îi piardă fecioria, dar de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra. Văzând că nu poate fi pângărită, Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Păgânii, dacă au văzut că rezistă torturii, au strigat: "Daria „Daria este o zeiță! Daria este o zeiță!" ”

văzând curajul cu care aceștia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat și a crezut în [[Iisus Hristos|Hristos]], atât el cât și soția lui Ilaria și cei doi fii ai lor, Iason și Mavru, și o dată cu ei și toți soldații care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toții laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui și celorlalți ostași li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toții [[PrăznuirePraznic|prăznuiți]] tot pe [[19 martie]].