În mod simbolic, în anul 723 Bonifaciu a tăiat stejarul sacru dedicat zeului germanic ''Thor'', care se afla lângă orașul actual Fritzlar, din nordul Hessei. El a construit o [[capelă]] din lemnul acestui stejar, pe locul unde se găsește în prezent [[catedrală|catedrala]] din Fritzlar, iar mai târziu a înființat prima [[episcopie]] din Germania, la nord de granița romană fortificată („limes”), în cadrul așezării fortificate france din Büraburg, pe un deal proeminent din fața orașului, peste râul Eder. Tăierea stejarului lui Thor este în general considerată ca fiind începutul creștinării germanilor. În 732, el a călătorit din nou la Roma pentru a-și prezenta rezultatele muncii iar Grigore al II-lea i-a conferit „pallium”-ul de [[arhiepiscop]], cu jurisdicție asupra Germaniei. Bonifaciu s-a reîntors în Germania, a [[botez|botezat]] mii și a mii de oameni și a trebuit să facă față problemelor multor altor creștini care pierduseră contactul cu clerul din cadrul ierarhiei Bisericii. În timpul celei de a treia vizite la Roma din anii 737-738, el a fost făcut ''legat papal'' pentru Germania. În 745 Bonifaciu și-a ales orașul Mainz ca scaun [[mitropolit]]an.

Susținerea ''majordomilor'' franci ai palatului regal (din latin. ''maior domus''), și mai târziu a primilor regi din dinastia carolingiană (Carloman, Pepin cel Tânăr și Carol cel Mare), a fost semnificativă în programul lui Bonifaciu de convertiri intensive. Liderii franci creștini doreau învingerea puterii rivale, saxonii păgâni, și înglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiune. Distrugerea de către Bonifaciu a credințelor germane indigene și a locurilor de cult ale acestora a fost unul din aspectele importante ale campaniei france de expansiune spre răsărit.