Sfântul mare [[mucenic]] '''Ioan cel Nou de la Suceava''' a fost un [[Sinaxar al Sfinţilor Sfinților Români|sfânt român]] din secolul al XIV-lea. [[Prăznuire]]a sa se face la [[2 iunie]] şi și [[24 iunie]].

==ViaţaViața==S-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinţi părinți iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos. Ocupaţia Ocupația lui de bază era negoţulnegoțul, călătorind adesea prin cetăţile şi cetățile și târgurile de pe malurile Mării Negre. Acest lucru i-a dat posibilitatea să cunoască să cunoască multe din frumuseţile frumusețile Ortodoxiei, şi și să dorească şi și mai mult împlinirea poruncilor lui Hristos. Astfel, tânărul negustor se arăta milostiv faţă față de cei lipsiţilipsiți, mângâietor al celor aflaţi aflați în necazuri, apărător al dreptei-credinţecredințe. De aceea, în scurt timp, el s-a bucurat de o deosebită preţuire prețuire în faţa fața tuturor, ceea ce nu era pe placul anumitor negustori, care doreau să aibă mai multă clientelă. Astfel că aceştia aceștia ajunseră să-l invidieze pe Ioan pentru cinstea de care se bucura.

Într-una din călătoriile sale spre Cetatea Albă, acest râvnitor al Domnului a avut ca însoţitor însoțitor pe un neguţător neguțător apusean, pe nume Reiz, care era de confesiune catolică. Iscându-se discuţii discuții pe tema credinţeicredinței, Ioan reuşea reușea să-i demonstreze neguţătorului neguțătorului catolic erorile fundamentale ale credinţei credinței lui, astfel că acesta s-a pornit cu ură împotriva lui Ioan, punându-şi și în gând să se răzbune pe tânărul Ioan. Ajunşi Ajunși în Cetatea Albă, negustorul catolic a mers la mai-marele cetăţiicetății, spunându-i că ştie știe pe cineva care ar dori să se lepede de credinţa credința sa şi și treacă la religia tătarilor. Această veste l-a bucurat mult pe mai-marele cetăţiicetății, care a cinstit cu daruri alese pe Reiz, poruncind totodată ca să fie adus cel ce dorea convertirea la religia strămoşilor strămoșilor săi. Astfel, Ioan ajunge în faţa fața mai-marelui cetăţiicetății, care îl îmbie cu cuvinte măgulitoare să se lepede de credinţa credința cea întru Hristos. Înţelegând ticăloşia Înțelegând ticăloșia lui Reiz, Sf. Ioan a mărturisit că totul era o minciună pusă la cale de Reiz, şi și că el nu are de gând să se lepede de credinţa credința sa, trecând la cea a tătarilor, pe care a arătat-o a fi neputincioasă.

Auzind aceste vorbe, eparhul a considerat că tânărul Ioan este un dispreţuitor disprețuitor al credinţei tătăreşticredinței tătărești, drept pentru care a poruncit să fie dus la munci groaznice. În toiul acestor chinuiri, tânărul mucenic lăuda pe Dumnezeu că l-a învrednicit de o asemenea pătimire, şi și se ruga pentru întărirea sa în suferinţesuferințe. Văzând chinuitorii că nu reuşesc reușesc să biruiască tăria credinţei credinței "ghiaurului", aceştia aceștia l-au dus înapoi la eparh, care i-a făgăduit multe bunătăţi bunătăți în schimbul lepădării sale de Hristos. Tânărul mucenic a arătat însă că mai de preţ preț sunt acele pătimiri, ceea ce a înfuriat şi și mai tare pe eparh, care a poruncit ca Ioan să fie legat de coada unui cal şi și să fie târât pe caldarâmul cetăţiicetății, ceea ce s-a împlinit cu repeziciune. Rămânând tare în credinţăcredință, mucenicul lui Hristos nu înceta să înalţe înalțe rugăciuni către AtotţiitorulAtotțiitorul, ceea ce a înfuriat pe unul din chinuitori să scoată sabia şi și să reteze capul acelui mărturisitor al lui Hristos. Astfel, acest ales al Domnului, şiși-a dat viaţa viața în mâinile lui Hristos, de la care a primit cununa cea neveştejită neveștejită a slavei sfinţilor sfinților mucenici.

Din ură faţă față de creştinicreștini, tătarii nu i-au lăsat pe aceştia aceștia să vină şi și să ia corpul neînsufleţit neînsuflețit al Sfântului, pentru a-l îngropa după cuviinţăcuviință. Însă tradiţia tradiția spune că în noaptea care a urmat martiriului, în jurul acelui trup s-au arătat făclii arzând şi câţiva bărbaţi și câțiva bărbați cu chipuri luminoase, care cântau şi și făceau tămâiere. Un martor păgân, care se întâmpla să fie acolo, a crezut că acei bărbaţi bărbați sunt creştinicreștini, şi și de aceea a scos arcul ca să tragă asupra lor. Însă, întinzând arcul, mâinile i-au rămas lipite de arc şi și de săgeată, până când şiși-a mărturisit fapta. Auzind acele întâmplări şi înfricoşânduși înfricoșându-se, eparhul a îngăduit creştinilor creștinilor să vină şi și să ia spre îngropăciune trupul Sfântului. Astfel, Sfântul Ioan a fost îngropat după cuviinţă cuviință în cimitirul creştinesc creștinesc al Cetăţii Cetății Albe.

Deşi Deși se simţea simțea vinovat de moartea mucenicului, negustorul Reiz şiși-a pus în gând încă o faptă nelegiuită, plănuind să fure moaştele moaștele Sfântului şi și să le ia cu el, pentru ca de revărsările darurilor dumnezeieşti dumnezeiești ce se făcea printr-însele să se bucure conaţionalii conaționalii săi. Dar acest lucru i s-a descoperit, prin minune dumnezeiască, preotului care slujea la biserica cimitirului. Acesta l-a prins astfel pe negustor asupra faptului, astfel că fapta acestuia a fost zădărnicită. Totodată, preotul a adunat pe creştini creștini în procesiune, şi și astfel au dus moaştele moaștele Sfântului Ioan în biserica cetăţiicetății, depunându-le în Sfântul Altar. Aici au stat timp de 70 de ani revărsând multe binefaceri asupra celor care veneau şi și îngenuncheau în faţa fața sfintei racle.

Vestea minunilor ce se săvârşeau săvârșeau la moaştele moaștele Sfântului Ioan a ajuns şi și până în Ţara Moldovei, unde pe atunci domnea voievodul Alexandru cel Bun. Acesta sfătuindu-se cu mitropolitul Iosif al Moldovei, a dorit să aducă sfintele moaşte moaște în ţarățară. Astfel, în anul 1402, la numai 2 ani de la instalarea pe scaunul Moldovei, Alexandru cel Bun reuşeşte reușește să aducă în Moldova moaştele moaștele Sfântului Ioan, printr-o procesiune, în urma căreia moaştele moaștele au fost depuse în catedrala mitropolitană din cetatea de scaun a Sucevei, astăzi biserica MirăuţiMirăuți. De atunci, Sfântul Ioan este cinstit ca apărător al Moldovei, prin sfintele sale moaşte săvârşindumoaște săvârșindu-se minuni nenumărate asupra celor care au venit să se închine cu credinţă credință Sfântului.

Atunci când scaunul mitropolitan a fost mutat la IaşiIași, au fost mutate şi moaştele și moaștele Sfântului Ioan, fiind depuse în biserica Mitropoliei, unde au stat până în anul 1686, când au fost luate de mitropolitul Dosoftei şi și duse în Polonia, de frica năvălitorilor lui Ioan Sobieski. Ele au fost repatriate de-abia în [[13 septembrie]] 1783, prin eforturile episcopului de RădăuţiRădăuți, Dositei, şi și depuse în fosta catedrală mitropolitană "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Sfintele moaşte moaște vor mai călători încă o dată forţat forțat prin străinătăţistrăinătăți, de această dată în timpul primului război mondial, fiind adăpostite la Viena, până în anul 1918, când se vor întoarce definitiv în Moldova, de unde vor continua să ne poarte sufletele noastre către acea epocă măreaţă măreață de început a dăinuirii noastre.

Sfântul [[Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1950, ca ziua de [[2 iunie]] să fie înscrisă în calendar ca zi de pomenire a acestui vrednic mucenic al lui Hristos. Pe [[24 iunie]] este zi de pomenire pentru aducerea [[moaştemoaște]]lor Sf. Ioan cel Nou la Suceava.

:Viaţa Viața ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi și cu neîncetate rugăciuni şi și lacrimi, şi iarăşi și iarăși către pătimire bărbăteşte bărbătește pornindu-te, necredinţa necredința persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor și creștinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.

:Plutind pe luciul mării cu neguţătorieneguțătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit, şi și chemându-te Dumnezeu pe tine, precum [[Apostolul Matei|Matei]] vama, şi și tu neguţătoria neguțătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei; cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţăbiruință.

* [http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=5 Viaţa şi Viața și troparul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava]