14.992 de modificări
Modificări
referințe
==Viața==
Simeon Metafrastul s-a născut la [[Constantinopol]] pe vremea împăratului Leon al VI-lea ''Filozoful'' (886-912), într-una din marile familii aristocrate care avea demnități și funcții la curtea imperială. [[Mihail Psellos ]] (1018-78) îl prezintă ca fiind un om de cultură, excelent retor și versat în filosofie.<ref name ="Catholic_Encyclopedia">[https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Symeon_Metaphrastes Catholic Encyclopedia (1913)/Symeon Metaphrastes], accesat 13 decembrie 2013.</ref>
Și-a început cariera de înalt funcționar imperial la curtea lui Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' (în timpul celei de-a doua domnii a acestuia, 945-959), carieră pe care a continuat-o și sub următorii trei împărați. Sub Roman al II-lea ''Lecapenos'' (959-963), Simeon Metafrastul a fost ''protosekretis'' (șef al cancelariei imperiale), cu titlul de patrician, iar după moartea împăratului, se pare că a făcut parte din consiliul de regență care a condus [[Imperiul Bizantin]] timp de șase luni. A avut un rol mai mic în administrația imperială în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas'' (963-969). Există însă anumite indicii care par să arate implicarea sa în elaborarea legislației din timpul acestui împărat, îndeosebi legea promulgată în 964 care îngrădea creșterea marii proprietăți ecleziastice, dar încuraja ridicarea de [[lavră|lavre]], unul dintre momentele cele mai îndrăznețe ale legislației bizantine.
Un ''Menologion'' este de fapt o colecție de [[hagiografie|vieți ale sfinților]], aranjate în ordinea din calendar. Aprobat de Biserică, el are un caracter oficial, pe acesta bazându-se extrasele și rezumatele care sunt folosite pentru uz liturgic. Compilația lui Simeon Metafrastul este cea mai importantă dintre aceste colecții de vieți ale sfinților, fiind în același timp și cea mai importantă scriere a sa. Ei i se datorează și supranumele de ''Metafrast'' care i s-a dat lui Simeon și a fost și principalul motiv pentru care acesta a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] încă din secolul al XI-lea.
Conform lui [[Mihail Psellos]] (un călugăr bizantin, scriitor, filosof, om politic și istoric din secolul al XI-lea, care a scris despre viața Sf. Simeon<ref name ="Catholic_Encyclopedia"/>), scrierile despre viețile sfinților nu mai erau citite în Biserică, din cauza stilului lor prea aspru și a limbajului învechit, „care ar fi putut să-i facă pe credincioși să râdă la auzul acestora”. Din acest motiv, împăratul Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' i-a cerut lui Simeon să revizuiască și să rescrie ''Viețile sfinților'' pentru a le face utilizabile într-o societate care devenise mai rafinată și mai pretențioasă. Această rescriere trebuie privită și în în cadrul mai larg al vastei campanii de revizuire a normelor juridice, administrative și chiar gramaticale, campanie inițiată de Constantin al VII-lea cu scopul declarat de a promova o „cultură oficială” destinată stabilizării imperiului.
Simeon a adunat un mare număr de manuscrise referitoare viețile sfinților, le-a tradus din limbile originale (greaca veche, siriacă și coptă), a selecționat textele care i s-au părut cele mai potrivite și le-a „metafrazat” (în sensul traducerii unui text prin care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului<ref>''Metafrază'', în: Florin Marcu, ''Marele dicționar de neologisme'', Editura Saeculum, București, 2008. ISBN 9789738455269.</ref>).
==''Cronica'' și alte texte==
Identificarea lui Simeon Metafrastul cu Simeon Logothetul, căruia tradiția îi atribuie redactarea unei ''Cronici'' a fost susținută la sfârșitul secolului al XIX-lea de Albert ErhardEhrhard. <ref name ="Catholic_Encyclopedia"/> După mai multe dezbateri, paternitatea acestei cronici a fost în general acceptată de bizantiniști, mai ales datorită lucrărilor lui Warren Treadgold, care atribuie acestei cronici o valoare istorică importantă.
O ediție critică a textului nu a fost încă publicată, ceea ce face ca textul în sine să fie greu accesibil și dificil de utilizat. Cele câteva versiuni existente au fost retușate de diferiți revizori, și de obicei îi este anexată continuarea unui ''Simeon Magistrul'' (care ar putea fi un alt apelativ al Metafrastului). O versiune pare să se oprească în anul 948, în timp ce o alta (poate continuarea acesteia) pare să fi fost redactată în timpul domniei lui Nichifor al II-lea ''Focas''(963-969).<ref> Versiunile disponibile ale textului sunt foarte vechi și pot fi considerate complet perimate: o versiune a fost publicată la Bonn, în 1828, iar versiunea publicată în ''Patrologia Greacă'' a lui Migne, vol. 109, este o reeditare a unui text stabilit în secolul al XVII-lea.</ref>
De la Sf. Simeon Metafrastul au rămas, de asemenea, câteva scrisori, un poem cu privire la moartea împăratului Constantin al VII-lea ''Porfirogenetul'' și un număr de scrieri religioase, imne și rugăciuni, care sunt încă folosite în [[liturghia]] ortodoxă. Un compendiu al canoanelor ecleziastice, precum și extrase din scrierile Sf. [[Vasile cel Mare]] și Sf. [[Macarie Egipteanul]], au rămas dintr-un proiect mai amplu inițiat de Sf. Simeon Metafrastul.