5.288 de modificări
Modificări
→Eparhia Ortodoxă Română a Europei Occidentale, a Mitropolitului Visarion Puiu: ortografie
Dar la începutul anului 1950, mitropolitului Visarion i se pune în vedere de către autoritățile franceze să părăsească Parisul, sub acuzația nedreaptă de filo-legionarism. <ref>Așa-zisa colaborare a mitropolitului Visarion Puiu cu Guvernul de la Viena a fost așa de bine ticluită că au trebuit mai mulți ani până să se dovedească contrariul. – Cf. Dumitru Stavarache, ''Mitropolitul Visarion Puiu. Documente din pribegie (1944-1963)'', Editura Moldopress, Pașcani, 2002, p.17.</ref>
La [[26 decembrie]] 1954, mitropolitul Visarion – împreună cu arhiepiscopul [[Ioan (Maximovici) al Bruxelului și Europei Occidentale]] și episcopul [[Natanael de Cartagina și Tunis]] (amândoi membrii membri ai Sinodului ortodox rus din afara granițelor) – îl hirotonește întru episcop vicar, cu titlul „de Sèvres” („Severineanul”), pe arhimandritul Teofil Ionescu, fost superior al Bisericii Române din Paris în timpul războiului, care avea funcția de vicar eparhial încă din anul 1949.
Trimis în America și Canada de mitropolitul Visarion, episcopul Teofil se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde participă la disputele din Episcopia văduvită a episcopului Policarp Morușca. În Canada, el reușește să constituie Episcopia Ortodoxă Română din Canada și Emisfera de Vest.