==Particularităţi==

Viaţa de obşte este considerată foarte diferită şi chiar opusă vieţii de sine. Într-o mănăstire de sine, uneori numită [[lavră]], călugării duc o viaţă monastică semi-anahoretică, adică nu slujesc cu toţii împreună toate slujbele, nu mănâncă împreună la toate mesele, ci doar în duminici şi sărbători. Uneori, dacă în lavră sunt mai mulţi părinţi duhovniceşti, mai multe grupuri se formează în jurul lor. Odată cu revigorarea monahismului ortodox în secolele IX-X, la Studion (Constantinopol), sub sfântul [[Teodor Studitul]], şi la [[Muntele Athos]], sub [[Atanasie Athonitul]], această formă monastică a început a fi descurajată şi abandonată.