14.992 de modificări
Modificări
m
→Viaţa: leg. int.
Părinţii lui Fotie erau creştini evlavioşi şi bogaţi. Tatăl său era funcţionar la Curtea imperială, cu rangul de „Paznic al Împăratului şi al Palatului”. Era o familie iconodulă, care venera [[icoană|icoanele]], dar cum împăratul în funcţie era [[iconoclasm|iconoclast]], împotriva folosirii icoanelor în Biserică, aceştia au fost exilaţi pe vremea când Fotie avea doar 7 ani, averea le-a fost confiscată, iar ei au fost în cele din urmă [[mucenic|martirizaţi]]. Fotie vorbeşte despre patriarhul [[Tarasie de Constantinopol|Tarasie]] ca despre „unchiul său după tată”<ref>[http://www.photius.com/photios/photios15.html The Life of Patriarch Photios] de D. S. White</ref>. Era înrudit şi cu cu Patriarhul [[Ioan al VII-lea de Constantinopol|Ioan al VII-lea Grămăticul]]. Era cunoscut ca o persoană înclinată spre o viaţă de linişte şi rugăciune şi spre [[monahism]]. Scriitorii bizantini amintesc că împăratul Leon al VI-lea l-a numit odată, la mânie, pe Fotie „faţă de khazar”, dar nu se ştie dacă era doar o insultă sau o aluzie la originea lui etnică.
Imediat ce şi-a terminat propria educaţie, Fotie a început să predea gramatica, retorica, [[teologie|teologia]] şi filosofia. Calea spre viaţa publică i-a fost probabil deschisă (după una din surse) de căsătoria fratelui său Serghie cu Irina, una din surorile împărătesei [[Teodora a II-a]]. La moartea soţului ei [[Teofil Iconoclastul|Teofil]] în 842, Teodora, o fermă iconodulă[[iconodul]]ă, devenise regentă a imperiului. Fotie a devenit căpitan al gărzii şi mai târziu prim secretar imperial (''prōtasēkrētis''). În anul 855, la vârsta de 35 de ani, Fotie era recunoscut pentru abilităţile sale politice, astfel că a fost trimis ca ambasador la califul Persiei, la Bagdad, fiind însărcinat să negocieze sfârşitul persecutării creştinilor pe teritoriile musulmane.
==Primul patriarhat==