47 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, oficiali ai bisericilor ruse şi greceşti, inclusiv Patriarhul Nikon, au observat discrepanţele dintre practicile liturgice ruseşti şi cele greceşti din acea vreme. Ei au ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă Rusă, din pricina erorilor comise de copişti incompetenţi, ar fi dezvoltat slujbe şi texte de rugăciune proprii care deviau semnificativ faţă de originalele greceşti. După unia de la Florența dintre greci și catolici, Biserica Rusă l-a excomunicat pe mitropolitul grec al Moscovei Isidor, care era adeptul uniei. De atunci Biserica Rusă a hotărât ca mitropoliții de Moscova să nu mai fie hirotonisiți în Constantinopol de patriarhul grec. Astfel Biserica Rusă a devenit autonomă, fapt nerecunoscut de greci mult timp. De aceea grecii au început împreună cu patriarhul Nikon să ponegrească întreaga perioadă de autonomie a Moscovei. Astfel, practica Bisericii Ortodoxe Ruse în secolul al 17-lea nu concorda cu cea a celorlalte Biserici Ortodoxe. Cercetări ulterioare au reabilitat vechile cărţi de cult moscovite, indicând că acestea corespundeau de fapt unor ediţii greceşti mai vechi decât cele folosite de patriah pentru introducerea reformelor liturgice (Kapterev N.F., 1913, 1914; Zenkovskij S.A., 1995, 2006).
Nikon, sprijinit de tânărul Ţar [[Alexei I al Rusiei|Alexei I]] (1645-1676) a lansat mai întâi câteva reforme liturgice preliminare. Astfel, în 1653 a poruncit să se schimbe semnul Sfintei Cruci și a anulat metăniile mari din Postul Mare. În anul 1654, el a convocat un [[sinod]] şi a sfătuit clerul să compare ''[[tipic]]ul'', ''[[Evhologhion]]ul'' şi alte [[cărţi liturgice]] ruseşti cu omoloagele lor greceşti. La acest sinod, Nikon a menționat, că în curând, corectarea cărților vechi se va face în comformitate cu manuscrisele vechi grecești și slavone. De aceea, ieromonahul Arsenie Suhanov, a primit sarcina să adune aceste manuscrise din mănăstirile grecești. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemple cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a aproape completei lipse de cunoştinţe de analiză istoriografică textuală. Nikon, fiind presat de timp, a renunțat la corectarea după manuscrisele vechi și fără convocarea unui nou sinod, a poruncit să se corecteze după cărțile contemporane grecești și kieviene. Exemplarele după care s-au făcut traducerea se găsesc și astăzi în muzeele din Rusia. Astfel sutele de manuscrise vechi adunate de Arsenie Suhanov din mănăstirele ruse și grecești, nu au fost folosite deloc în reforma lui Nikon. Mai mult, acestea dovedeau, că ortodoxia rusă păstra cu sfințenie tradițiile vechi grecești. Schimbările din cărțile noi erau ca o sminteală pentru credincioși. De la an la an cu fiecare ediție nouă, cărțile au devenit de necunoscut. Preoții nu apucau să se obișnuiască cu o schimbare, că în ediția următoare se făceau altele. Pricipala cauză a traducerilor greșite, a fost faptul că traducătoriii nu cunoșteau foarte bine limba slavonă din Rusia, majoritatea fiind greci sau ucrainieni, de aceea în cărțile noi au apărut multe cuvinte noi, necunoscute și greșite din punctul de vedere al gramaticii slavone.
''[[Locum tenens|Locotenentul]]'' de Patriarh [[Pitirim al Krutiţelor]] a convocat un al doilea sinod la Moscova în anul 1666 , la care au participat Patriarhul [[Mihail al III-lea al Antiohiei]], Patriarhul [[Paisie al Alexandriei]] şi mulţi [[episcop]]i. Unii cercetători susţin că patriarhii invitaţi au primit fiecare daruri somptuoase pentru participarea lor la sinod (Zenkovskij S.A., 1995, 2006). Sinodul a demarat oficial reformele şi a anatemizat nu numai pe toţi cei care se opuneau, ci şi vechile cărţi şi slujbe ruseşti.