Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Antimis

205 octeți adăugați, 13 decembrie 2011 15:27
mici completari, rectificare referinta
==Generalităţi=='''Antimisul''' (gr. αντιμηνσιον - "în loc de masă") este o bucată de pânză de in sau mătase şi este de formă pătrată sau dreptunghiulară (50/60 cm) pe care este imprimată <ref>Pânza antimisului nu este niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului.</ref> icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găsesc cusute părticele de sfinte [[Moaşte]]. Pe Antimis se pun [[Potirul]] şi [[Discul]] în timpul Liturghiei şi numai pe el se face [[sfinţire]]a Darurilor. Fără antimis nu se poate săvârşi [[Sfânta Liturghie]]. În biserică, antimisul se păstrează în [[altar]], pe [[Sfânta Masă]], sub [[Evanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]], iar când Sfânta Liturghie se oficiază în aer liber, el ţine locul Sfintei Mese (după cum îi arată şi numele).
Pe antimis sunt pictate scene din patimile Mântuitorului Iisus Hristos, tema reprezentativă fiind punerea în mormânt a Domnului. În colţuri sunt pictaţi cei patru [[evanghelişti]]. În partea de sus, în mijloc, într-o cusătură, se află o părticică din moaştele unui sfânt [[mucenic]].
Prin urmare, la început Antimisele se foloseau doar în para­clisele particulare<ref>Canonistul bizantin [[Teodor Balsamon]] consideră că apa­riţia nu­me­roa­selor paraclise a şi fost motivul pentru care Antimisele au devenit obli­ga­torii (vezi Pr. Petre Vintilescu, ''Li­turghierul Explicat'', ed. 1998, p. 156). </ref> şi în bisericile cu Sfânta Masă nesfinţită (fără Sfinte [[Moaşte]]), iar începând cu secolul al XVII‑lea întrebuinţarea Antimiselor s‑a extins şi la bisericile cu Sfânta Masă sfinţită, pro­babil mai mult din motive practice, de a putea uşor aduna miridele, dar şi din motive canonic‑administrative, căci Antimisul trebuie obligatoriu să fie semnat de episcopul locu­lui, iar retragerea Antimisului înseamnă lipsa dreptului de a sluji Sfânta Liturghie în biserica respectivă.<ref>Cf. Диакон Михаил ЖЕЛТОВ, „Антиминс”, în ПЭ, том 2, pp. 489‑493. </ref>
Sfântul Antimis este întotdeauna învelit într‑o bucată de pân­­ză roşie, care se numeşte [[iliton]]. Ilitonul (ειλιτόν) este puţin mai mare decât Sfântul Antimis şi serveşte drept învelitoare pentru el. În prezent, la slujba Dum­­nezeieştii Litur­ghii, ilitonul şi Antimisul se desfac la Ec­te­nia pentru cei che­maţi, dar în vechime se desfăcea doar ili­to­nul, abia înainte de Heruvic – pentru aceleaşi scopuri prac­tice ca şi cele de azi, iar Antimisul (până în secolul al XVII‑lea) stătea permanent deschis sub acoperământul (inditia) Sfintei Mese, deci nu la vedere, ca astăzi.
==Sursa==
*Preot profesor doctor [[Vasile Răducă]], ''Ghidul creştinului ortodox de azi'', Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.
*Pr. Prof. Dr. [[Ene Branişte]], Arhim. Prof. [[Ghenadie Niţoiu]], Pr. Prof. [[Gheorghe Neda]], ''Liturgica teoretică'', Ed. Credinţa noastră, Bucureşti 1997; EIBMBOR, Bucureşti, 2002 etc.*Ierom. Lector superior Dr. , Ieromonah Petru Pruteanu, [http://ierompetruseminaristortodox.files.wordpress.com/20092010/12/10/cearheologie-este-antimisul/ ''Ce este antimisul?''liturgica.pdf Curs de arheologie bisericească] (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
==Note==
6.119 modificări