6.119 modificări
Modificări
legaturi interne, typos, rectificari la surse (adresele nu mai corespundeau)
Traian hotărăşte ca să fie persecutaţi cei care sunt dovediţi şi denunţaţi, iar cei care nu apostaziază să fie pedepsiţi. În concluzie creştinii nu erau pedepsiţi datorită faptului că încălcau legile, ci '''datorită numelui de creştin.'''
Ca martiri mai însemnaţi din acea perioadă sunt [[sfinţi]]i [[Ignatie al Antiohiei ]] murind aruncat la fiare în anul 107 şi Simeon al Ierusalimului, care avea 120 de ani.
===Hadrian (117-138)===
'''Antonin Piosul''' (''Antoninus Pius'')s-a născut în anul 86 şi provine dintr-o familie senatorială din Galia. În timpul domniei sale a asigurat statului o bogăţie financiară, o bună administraţie fiind considerat tipul împăratului ideal. Cu toate că el nu a persecutat creştinii, totuşi au existat martiri datorită unor guvernatori provinciali.
Cea mai cunoscută persecuţie din timpul său este cea de la '''Smirna''' unde au murit '''11 creştini''', unul dintre ei apostaziind. Aici a căzut victimă şi '''episcopul [[Policarpal Smirnei|Policarp]]''' ([[23 februarie]] 155), fiind străpuns cu pumnalul şi apoi ars pe rug.
Important este faptul că Antonin Piosul i-a adresat o apologie Sfântului [[Iustin Martirul]] şi Filosoful.
'''Martiri:''' tânăra nobilă romană Cecilia şi filosoful creştin Iustin împreună cu 6 creştini denunţaţi de Crescens în 165.
O altă persecuţie este cea din Galia în Lungdinium (Lyon) şi Vienna, pe valea Ronului, în 177, unde au murit '''48 martiri''' majoritatea de origine orientală. Cei mai cunoscuţi sunt: BlandianaBlandina, Ponticus, diaconul Sanctus, medicul Alexandru, Maturus, AttalusAtal, Vivliada, Vettius, Epagathus şi marele episcop al Lugdinunumului (Lyon), Potin în vârstă de 90 ani. Trupurile lor au fost arse şi aruncate în râul Ron.
'''Alţi martiri''': episcopul Publius Publie (Atena), Sagaris (Laodicea) şi CarpusCarp, [[diacon]]ul Papylus Papil şi creştina Agayhoniki Agatonica (Pergam).
Lui Marcu Aureliu i se atribuie un edict de toleranţă pentru creştini datorită victoriei romanilor asupra quazilor şi marcomanilor în 174 , victorie atribuită legendar rugăciunilor creştinilor care au scăpat armata de secetă.
===Comodus (180-192)===
'''Lucius Aelius Aurelius Commodus Antonius''' este fiul lui Marcu Aureliu şi al Faustei. Spre deosebire de tatăl său care îi oferise o educaţie aleasă, el trăieşte o viaţă dezorganizată şi scandaloasă. ''Historia Augusta'' (cap.XIX, 2) îl caracterizează ca "neruşinat, necinstit , spurcat la gură, murdar şi desfrânat, mai crud decât Domiţian, mai necurat decât Nero".
Faţă de creştini s-a arătat tolerant, dar totuşi au fost '''12 martiri scilitani''' în anul 180, actul lor martiric fiind primul document creştin în limba latină.
===Septimiu Sever (193-211)===
'''Septimiu Sever''' s-a născut în anul 146 în oraşul Leptis Magna şi căsătorit cu fiica unui preot sirian , Iulia Domna. La început era indiferent datorită faptului că, spune [[Tertulian]], avea la palat un creştin, Proculus Torpacion, care-l vindecase de o boală.
În 197 izbucneşte o puternică persecuţie în Africa datorită unor revolte în Orient.
'''Ca martiri:''' în Alexandria era Leonida, tatăl lui Origen şi unii elevi şi catehumeni cum ar fi Plutarh Sarenus, Heraclide şi Heron, Sarenus, Potamiana şi mama acesteia Marcela, Herais şi un soldat Basilide care a încercat să o protejeze pe Potamiana şi pentru aceasta i s-a tăiat capul.
'''În Cartagina:''' Perpetua şi scalva sclava acesteia Felicitas şi încă 4 creştini: Saturnius, Secundus, Saturus şi Revocatus.
'''Şi în Capadocia şi Frigia''' s-au înregistrat victime aici intrând şi [[Irineude Lyon|Irineu]], episcopul Lugdunumului (Lyon).
'''În Asia Mică:''' Sfântul mucenic [[Haralambie]], [[episcop]] în Cetatea Magneziei.
'''Marcus Aurelius Severus Alexander''' provenea din Fenicia şi câştigă simpatia Romei fiind declarat împărat în 222. El favoriza cultele orientale, iar Hristos apărea ca un zeu alături de ceilalţi zei. În camera unde se închina în fiecare dimineaţă se găseau scris versetul de la Luca 7, 13 şi Matei 7, 12 ("Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea") numită "regula de aur". Creştinii aveau de revendicat un teren de la cârciumari, iar împăratul le dă câştig creştinilor: "Vreau mai bine ca Dumnezeu să fie adevărat într-un chip oarecare pe acest loc, decât să-l dau cârciumarilor".
Alexandru Sever avea ca mamă pe Iulia Mammaea, care dialoga cu [[Ipolit Romanul|Ipolit]] la Roma şi cu [[Origen]] în Antiohia. În anul 235 Alexandru şi mama sa au fost ucişi la Mogontiacum (Mainz) datorită unor nemulţumiri ale legiunilor cantonate pe Rin.
===Maxim Tracul (235-238)===
'''Martiri:''' la Roma sunt exilaţi doi episcopi rivali Ponţian (230-235) şi Ipolit (235) care au murit în Sardinia.
'''În Orient''': preot preotul Protoctist, diacon diaconul Ambrozie şi mulţi alţi creştini din Capadocia.
===Gordianus al III-lea (238-244) şi Filip ''Arabul'' (244-249)===
===Decius (249-251)===
'''Caius Messius Quintus Decius''' se confruntă cu Filip Arabul la Verona pe care îl ucide. Îl numeşte cenzor pe Valerian, viitorul împărat roman (253-260), iar cu privire la creştinism, acesta dorea distrugerea sa, considerând că este un element dizolvant distructiv în distrugerea cadrul Imperiului. El hotărăşte ca persecuţia să devină generală, urmărind distrugerea creştinismului ca religie. În anul 249 împăratul Decius a dat un edict de persecuţie, prin care toţi creştinii, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligaţi să vină personal şi să apostazieze. Cei Celor care fugeau li se confiscau averile şi când se întorceau acasă erau ucişi, dar cel mai des se urmărea apostazierea şi nu uciderea lor.
Origen spunea că atunci când creştinul suporta toate torturile erau întristaţi toţi judecătorii, iar când apostaziau se bucurau nespus de mult (''Contra CelsiumCelsum'', VIII).
Erau foarte mulţi creştini care apostaziau împreună cu episcopul Evdemon al Smirnei şi aceştia au fost împărţiţi în patru categorii după gravitatea lor:<br>
#''acta facientes'' erau cei care declarau că nu sunt creştini.
'''Martiri:''' [[episcop]]ul Fabian al Romei, [[Alexandru al Ierusalimului]], [[Vavila al Antiohiei]], Saturnin al Tolosei, preotul Pionius din Smirna, alţii din Egipt, Grecia.
După un an de persecuţii, împăratul şi-a dat seama că Biserica era foarte puternică şi nu putea fi distrusă. Decius a murit pe [[21 noiembrie]] 251, în luptele cu goţii din Moesia.
'''Publius Licinius Valerianus''' s-a născut în anul 218 şi în timpul acestuia se face prima divizare geografică a Imperiului. Ca persoană era cinstit şi onest, dar foarte influenţabil.
La început el a tolerat pe creştini, dar este influienţat de Macrian, un păgân fanatic care îl corupe pe Valerian să dezlănţuie persecuţia împortiva creştinilor considerând că va putea acoperi o parte din deficitul economic al Imperiului din averile lor.
Acesta emite edictul din august 257 şi din 258 obilgând creştinii să sacrifice zeilor şi confiscându-le averile.
'''Martiri:''' episcopul Sixt al II-lea al Romei, [[Ciprian al Cartaginei]], Fructuosus al Tarragonei cu diaconul Laurenţiu şi Dionisie al Alexandriei.
În Africa 153 de creştini sunt aruncaţi intr-o groapă cu var nestins, alţii sfâşiaţi şi arşi.
Moare la Edessa într-un conflict cu Shapur I la 260 căzând prizonier, iar trupul său este umplut cu paie şi aşezat într-un temputemplu.
===Gallienus (260-268)===
El renunţă la persecuţii persecuţiile împotriva creştinilor datorită soţiei sale Salonina, prietena creştinilor şi datorită sorţii tatălui său. Emite un rescript de toleranţă unde prin care i se înapoiază Bisericii bunurile confiscate, iar creştinii îşi practică cultul în pace.
===Aurelian (270-275)===
'''Lucius Domitius Aurelianus''' s-a născut la 214 în Moesia şi îşi adoptă titulatura de "Dominus et Deus" (Domn şi zeu) datorită faptului că restabileşte unitatea Imperiului şi datorită cultului zeului Mithra pe care îl practică.
În 174 dă un edict împortiva împotriva creştinilor, iar în 275 este asasinat la Caenophrurium aproape de Bizanţ.
===[[Diocleţian]] (284-305)===
El inagurează o nouă formă de guvernare (''tetrarhia'') şi îl asociază pe Maximian ca ''Augustus'', iar după aceasta cei doi îşi asociază câte un ''Cezar'': Diocleţian pe Galerius, iar Maximian pe Constanţiu Chlorus (tatăl Sfântului Împărat [[Constantin cel Mare]]).
La început Diocleţian s-a arătat tolerant cu creştinii, dar Galerius era un anticreştin fanatic .
În 297 Galerius obţine o victorie împotriva perşilor şi declanşează prigoana contra creştinilor. La Durostorum există martiri precum [[Iuliu Veteranul din Durostor|Iuliu]] şi soldaţii Hesichius[[Isihie de la Durostor|Isihie]], Marcian, Valentinian, [[Nicandru şi Marcian|Nicandru ]] şi Pasicrate[[Pasicrat şi Valentin|Pasicrat]], iar pe braţul Sfântul Gheorghe al Dunării, preotul [[Epictet şi Astion din Halmyris|Epictet ]] şi Astion.
Diocleţian cere să fie consultat oracolul de la Milet care se pronunţă împortiva creştinilor. Din această cauză la [[24 februarie]] 303 dă primul edict împotriva creştinilor, ce consta în interzicerea adunărilor, dărâmarea locaşurilor de cult, apostazierea.
În 304 se dă cel de-al patrulea edict, din iniţiativa lui Galerius, declarându-se război creştinismului şi aplicându-se pedepse foarte aspre.
'''Martiri:''' [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă]] (Capadocia), [[Pantelimon|Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon]] ([[Nicomidia]]), Antim episcopul [[Nicomidia|Nicomidiei]], Sfânta [[Varvara din Heliopolis|Varvara]] (Egipt), Sfinții Doctori fără de arginți Cosma şi Damian (Cilicia), Sfinţii mucenici [[Adrian şi Natalia]], Margareta (Antiohia Pisidiei), sfintele Agapi, [[Irina din Tesalonic|Irina ]] şi Hiona (Tesalonic), [[episcop]]ul [[Irineu de Smirnum|Irineu]] (Sirmium), [[diacon]]ul Dimitrie, Secundus, Basilla, Anastasia, [[preot]]ul [[Montanus şi Maxima din Singidunum|Montanus]] (Singidunum), episcopul Victorin de Poetavio (Austria), "cei patru încoronaţi" (de fapt cinci, ei fiind sculptori).
Pe o inscripţie de la Cernavodă atunci Axiopolis din sec. al IV-lea sunt menţionate numele martirilor: Chiril, TasiosTasie, ChindeasChindea, Dasius Dasie de Durostorum.
Au murit şi cei patru martiri de la Noviodunum: Zotticos[[Zotic, AttalosAtal, Kamasis, Filippos Camasis şi Filip]] aflaţi la Niculiţel şi aşezaţi la Mănăstirea Cocoş.
Diocleţian şi Maximian se retrag în 305, iar în 316, respectiv 310, ei mor, cel din urmă sinucizându-se după înfrângerea sa de către [[Constantin cel Mare]].
Maximian Herculius se proclamă a treia oară împărat, dar este înfrânt de Constantin şi se sinucide la Massalia în 310.
Faţă de creştini situaţia nu se schimbase, iar printre martiri se numără [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântul şi marele mucenic Dimitrie]] (Tesalonic, anul 306) şi Sfânta [[Ecaterina din Alexandria|Ecaterina]] martirizată în anul 307 la Alexandria.
În 311 Galerius se îmbolnăveşte şi dă un edict de toleranţă prin care creştinii îşi pot desfăşura în linişte cultul.
Cu toate acestea Maximian Daia organizează păgânismul, cunoscându-se martiri: [[Petru I al Alexandriei|Petru]] (Alexandria), Phileas (Thumuis), preotul Pamfil (Cezareea Palestinei) şi preotul Lucian (Nicomidia).
Patru ''Auguşti'' rămân să conducă imperiul şi anume: în Răsărit Licinius şi Maximian Daia, iar în Apus: Constantin şi Maxenţiu.
==Surse==
* Pr. [[Nicolae Chifăr]], ''Istoria creştinismului'', vol.I
* [http://www.crestinortodox.ro/Persecutiileistoria-240bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/persecutiile-781870585.htmlPersecuţiile] (Istoria Bisericii in primele trei secole)* Pr.Dr. Ioan Rămureanu, [http://www.crestinism-ortodoxbiserica.org/ro/htmlcompendium/carti/04bisericauniversala/4c_persecutiile_religioasepersecutiile.htmlhtm Persecuţiile religioase din primele patru secole]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Liste]]