'''Mila''' este o [[virtuţi|virtute]] morală prin care este ajutat cel în nevoie. Una dintre caracteristicile esenţiale ale lui [[Dumnezeu]] este mila: ''Dumnezeu [este] iubitor de oameni,milostiv,Domnulîndelung-răbdător, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostivde dreptate, încet care păzeşte adevărul şi arată milă la mînie, plin mii de bunătate şi credincioşieneamuri Domnul'' (Ieşirea 34,(Exod34.6--7). [[Sfânta Tradiţie|Tradiţia Bisericii]] arată că se face vinovat de un [[păcat]] împotriva [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] acela care păcătuieşte neîncetat bazându-se pe faptul că Dumnezeu, fiind milostiv, îl va [[iertarea|ierta]] la nesfârşit; la fel cel care şi-a pierdut [[nădejdea]] în mila lui Dumnezeu, crezând că păcatele lui sunt atât de mari încât ele nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu. Acestea două sunt păcate împotriva virtuţii teologice a nădejdii. <ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Romană Română a Vadului , Feleacului şi Clujului- ''Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 394'', Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 394, ISBN 973-8248-43-4</ref>Omul trebuie sa urmeze modelul de milostenie al lui Dumnezeu:''Fiţi dar milostivi, cum precum şi Tatăl vostru este milostiv'', îndeamnă Iisus(Lc6.Luca 6, 36) precum a făcut tatăl fiului risipitor cu fiul său care s-a pocăit. Cel ce este milostiv îşi face bine sufletului propriu prin mila sa, îl cinsteşte pe [[Dumnezeu]] şi este binecuvântat de Acesta care îl răsplăteşte în nenumărate feluri. Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el, ne încredinţează [[Solomon]].(Prov11.Proverbe 11,25)Mila trebuie făcută în ascuns, fără să ştie stânga ce face dreapta, cum spune Iisus, şi cu bucurie, cum spune [[apostolul Pavel]]. Cel milostiv face daruri şi acordă împrumuturi. Mila este una din podoabele creştinului. Modele de milă au fost [[Iov]], Tabita, Corneliu, Pavel şi, mai presus de toate, [[Iisus]], care s-a milostivit de toţi bolnavii cărora le-a dăruit [[boala|tămăduirea]]. Mila poate îmbrăca însă şi forme negative, atunci când se referă la mila faţă de infractori care se traduce prin nepedepsirea acestora pentru infracţiunile comise (Deut13Deuteronom 13.8; 19, Deut19.13; 19, Deut19.21; Evrei 10, Evrei10.28).

[[Solomon]] spune:''Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul pe când cel fără milă îşi tulbură însăşi carnea luichinuieşte trupul său''.(Prov11.17)

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe [[Dumnezeu|Ziditorul]] său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său, arată acelaşi Solomon. (Prov14Prov.14,31) Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea, spune înţeleptul împărat.(Prov19Prov.19,17)

Omul milostiv va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui, arată Solomon.(Prov22Prov.22,9) Ferice (binecuvântaţi sunt) de ''Fericiţi cei milostivi, căci ei că aceia se vor avea parte de milă!milui'', spune Iisus în predica de pe munte(Mt5Mt.5,7) Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi, întăreşte Solomon.(Prov14.21)