Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice Pentateuhul : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Cărţile istorice: Iosua Navi, Judecători, Rut, [[I Regi]], II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele Pildele lui Solomon, EcleziastulEcclesiastul, Cîntarea CîntărilorCântarea Cântărilor; cărţile profetice : (profeţii mari) Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia ;(profeţii marimici) ; şi Avdie: Osea, IoilAmos, IonaMiheia, AmosIoil, OseaAvdie, MiheeaIona, Naum, Avacum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In În afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece paisprezece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Tobit, Iudita, Ezdra IIIBaruh, I MacabeiEpistola lui Ieremia, II MacabeiCântarea celor trei tineri, Ezdra III Macabei, TobitCartea înţelepciunii lui Solomon, înţelepciunea Cartea înţelepciunii lui Isus Sirah, înţelepciunea Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui SolomonBel, I Macabei, II Macabei, Epistola lui IeremiaIII Macabei, BaruhRugăciunea regelui Manase.

La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; , Faptele apostolilor, epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa.

Pentateuhul (Legea) (5 cărţi)

Cărţile istorice(12 cărţi)

*[[Cartea Rut ]] (Rut)

Cărţile poetice(6 cărţi din care primele 5 cărţi sunt cărţi didactice sau sapienţiale)

*[[Plângerile lui Ieremia]] Cărţile profeţilor(16 cărţi)

Profeţii mari(4 cărţi)

Profeţii mici(12 cărţi)

Cărţi necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărţi)

Epistolele sfântului apostol Pavel(14 epistole)

Epistolele soborniceşti(7 epistole)