Sfânta Scriptură: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Canonul Noului Testament)
(→‎Canonul Vechiului Testament)
Linia 50: Linia 50:
 
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border=0
 
{| width="100%" align="center" cellpadding="2" border=0
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
*[[Cartea Facerii|Facerea]] (''Geneza'')
+
Pentateuhul (Legea)
−
*[[Cartea Ieşirii|Ieşirea]] (''Exodul'')
+
*[[Cartea Facerii|Facerea]] (Geneza)
 +
*[[Cartea Ieşirii|Ieşirea]] (Exodul)
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]  
 
*[[Cartea Leviticului|Leviticul]]  
−
*[[Cartea Numerilor|Numeri]]
+
*[[Cartea Numerilor|Numerii]] (Numeri)
−
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]
+
*[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]  
−
*[[Cartea lui Iosua|Iosua]] (sau ''Iisus Navi'')
+
Cărţile istorice
−
*[[Cartea Judecătorilor|Judecători]]
+
*[[Cartea lui Iosua Navi]] (Iosua)
−
*[[Cartea Rut|Rut]]
+
*[[Cartea Judecătorilor]] (Judecătorii)
−
*[[Cartea I a Regilor|I Regi]] (I Samuil)
+
*Cartea Rut (Rut)
−
*[[Cartea a II-a a Regilor|II Regi]] (II Samuil)
+
*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâi a lui Samuel)
−
*[[Cartea a III-a a Regilor|III Regi]] (I Regi)
+
*[[Cartea a II-a a Regilor]] (Cartea a doua a lui Samuel)
−
*[[Cartea a IV-a a Regilor|IV Regi]] (II Regi)
+
*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâi a împăraţilor)
−
*[[Cartea I Paralipomena|I Paralipomena]] (I Cronici)
+
*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraţilor)
−
*[[Cartea a II-a a Paralipomena|II Paralipomena]] (II Cronici)
+
*[[Cartea I a Cronicilor|Cartea întâia Paralipomena]] (Cartea întâi a cronicilor)
−
*[[Cartea I a lui Ezdra|I Ezdra]]
+
*[[II Paralipomena|Cartea a doua Paralipomena]] (Cartea a doua a cronicilor)
−
*[[Cartea lui Neemia|Neemia]]
+
*[[Cartea întâia a lui Ezdra]] (Ezra)
−
*[[Cartea a III-a a lui Ezdra|III Ezdra]]  
+
*[[Cartea lui Neemia]] (a doua Ezdra) (Neemia)
−
 
+
*[[Cartea Esterei|Estera]]  
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
*[[Cartea lui Tobit|Tobit]] (Tobie)
+
Cărţile poetice
−
*[[Cartea Iuditei|Iudita]]
 
−
*[[Cartea Esterei|Estera]] (16 capitole?)
 
−
*[[Cartea I a Macabeilor|I Macabei]]
 
−
*[[Cartea a II-a a Macabeilor|II Macabei]]
 
−
*[[Cartea a III-a a Macabeilor|III Macabei]]
 
−
*[[Cartea a IV-a a Macabeilor|IV Macabei]]
 
−
*[[Psaltirea|Psalmi]] (151)
 
−
*[[Rugăciunea regelui Manase|Manase]]
 
 
*[[Cartea lui Iov|Iov]]
 
*[[Cartea lui Iov|Iov]]
−
*[[Pildele lui Solomon|Solomon]] (a ''Proverbelor'')
+
*[[Psaltirea|Psalmii]]
 +
*[[Pildele lui Solomon]] (Proverbele lui Solomon)
 
*[[Ecclesiastul]]  
 
*[[Ecclesiastul]]  
 
*[[Cântarea Cântărilor]]
 
*[[Cântarea Cântărilor]]
−
*[[Cartea Înţelepciunii lui Solomon|Înţelepciunea lui Solomon]]
+
Cărţile profeţilor
−
*[[Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah|Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah]] (''Ecclesiasticul'')
+
 
 +
Profeţii mari
 +
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]
 +
*[[Cartea lui Ieremia|Ieremia]]
 +
*[[Plângerile lui Ieremia]]  
 +
*[[Cartea lui Iezechiel|Iezechiel]]
 +
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]  
 +
Profeţii mici
 
*[[Cartea lui Osea|Osea]]  
 
*[[Cartea lui Osea|Osea]]  
 
*[[Cartea lui Amos|Amos]]
 
*[[Cartea lui Amos|Amos]]
 
*[[Cartea lui Miheia|Miheia]] (''Mihea'')
 
*[[Cartea lui Miheia|Miheia]] (''Mihea'')
−
*[[Cartea lui Ioil|Ioil]]
+
*[[Cartea lui Ioil|Ioil]] (Ioel)
−
 
+
*[[Cartea lui Avdie|Avdie]] (Obadia)
−
| width="33%" align="left" valign="top"|
 
−
*[[Cartea lui Avdie|Avdie]]  
 
 
*[[Cartea lui Iona|Iona]]
 
*[[Cartea lui Iona|Iona]]
 
*[[Cartea lui Naum|Naum]]
 
*[[Cartea lui Naum|Naum]]
−
*[[Cartea lui Avacum|Avacum]] (''Habacuc'')
+
*[[Cartea lui Avacum|Avacum]] (Habacuc)
−
*[[Cartea lui Sofonie|Sofonie]]  
+
*[[Cartea lui Sofonie|Sofonie]] (Ţefania)
−
*[[Cartea lui Agheu|Agheu]] (''Haggai'')
+
*[[Cartea lui Agheu|Agheu]] (Hagai)
 
*[[Cartea lui Zaharia|Zaharia]]
 
*[[Cartea lui Zaharia|Zaharia]]
 
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]
 
*[[Cartea lui Maleahi|Maleahi]]
−
*[[Cartea lui Isaia|Isaia]]
+
| width="33%" align="left" valign="top"|
−
*[[Cartea lui Ieremia|Ieremia]]
+
Cărţi necanonice, bune de citit (anaghinoscomena)
 +
*[[Cartea lui Tobit|Tobit]] (Tobie)
 +
*[[Cartea Iuditei|Iudita]]
 
*[[Cartea lui Baruh|Baruh]]
 
*[[Cartea lui Baruh|Baruh]]
−
*[[Plângerile lui Ieremia]] (''Plângeri'')
 
 
*[[Epistola lui Ieremia]]
 
*[[Epistola lui Ieremia]]
−
*[[Cartea lui Ezechiel|Ezechiel]]
 
−
*[[Cartea lui Daniel|Daniel]]
 
 
*[[Cântarea celor trei tineri]]
 
*[[Cântarea celor trei tineri]]
 +
*[[Cartea Înţelepciunii lui Solomon]]
 +
*[[Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (''Ecclesiasticul'')
 
*[[Istoria Susanei]]
 
*[[Istoria Susanei]]
 
*[[Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel]]
 
*[[Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel]]
 +
*[[Cartea I a Macabeilor|I Macabei]]
 +
*[[Cartea a II-a a Macabeilor|II Macabei]]
 +
*[[Cartea a III-a a Macabeilor|III Macabei]]
 +
*[[Cartea a IV-a a Macabeilor|IV Macabei]]
 +
*[[Rugăciunea regelui Manase|Manase]]
 +
 +
 +
 +
 +
 +
 +
 +
 +
 +
 
|}
 
|}
  

Versiunea de la data 20 aprilie 2011 18:46

Sfânta Scriptură sau Biblia ca mijloc de transmitere a revelaţiei(sau descoperirii) Dumnezeieşti şi ca depozitară a acestei revelaţii, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament.

Vechiul Testament cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi şi prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre Hristos" (Galateni 3,24), pregătind venirea Lui.

Noul Testament cuprinde revelaţia supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul (Evrei 1,1-2), pusă în scris ocazional de către unii dintre Apostoli sau ucenicii acestora. Cea mai mare parte a revelaţiei făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către Sfinţii Părinţi ai primelor secole creştine.

Noul Testament desăvârşeşte revelaţia făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în Pentateuh - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5, 17).


Natura Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu și în același timp este despre Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui Dumnezeu despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi o parte a Sfintei Tradiţii care este vie și lucrătoare în Biserică. Astfel, dacă Sfânta Tradiţie înseamnă viaţa Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţi.

Biblia—atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament—este hristocentrică şi hristologică. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţi, iar prin moartea Apostolului Iacov, Biserica înţelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.

La început, Apostolii au transmis Sfânta Evanghelie prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul Lui Dumnezeu s-a răspândit şi a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui Moise rostite către poporul lui Israel după Paştile evreilor au fost ca aceștia să spună copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a săvârșit Sf. Maria Magdalena după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi spună îndată și Sf. Petru. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în scris spre mărturie nestrămutata pentru următoarele generații.

Se presupune credinţa

Biblia presupune credinţa cititorului, ea fiind un document despre credinţă, iar nu despre știință, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea și folosirea pe care și le are în obștea credincioșilor, Biblia nu încearcă sa-și stabilească propria autenticitate, nici sa-și dovedească supozițiile fundamentale. Ea nu a fost intenționată ca o dovadă logică existentei lui Dumnezeu sau a realității pe care textele Biblice o atestă.

"Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. Ioan Hrisostom, Biserica ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă); trebuie să existe cei care cred fără să vadă. Cu toate că de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă nicidecum în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.

Integritatea Sfintei Scripturi

Deoarece Biblia este un document despre credință, se cuvine să ii respectăm integritatea ca fiind Descoperire definitivă a credinței Creștin Ortodoxe. Nici o altă carte în afară de cele menționate mai jos nu este recunoscută de Canonul Sfintei Scripturi. Deşi Biblia nu constituie un rezumat exhaustiv al Descoperirii dumnezeiești, nu ni s-a dat o Descoperire mai nouă. Chiar și în cazul în care un nou text s-ar afla de către cercetători, și ar fi dovedit în unanimitate de către aceștia că provine din mâinile Apostolului Pavel sau ale lui Moise (spre exemplu), nu s-ar adăuga la Canonul Sfintei Scripturi. De asemenea, nici nu s-ar scoate din Canon un text care s-ar dovedi fără îndoială a nu aparține autorului căruia i se atribuie în mod tradițional.

Scopul Sfintei Scripturi

Sfânta Scriptură există pentru motivul pe care îl dă Sfântul Apostol Ioan îl dă în Evanghelia sa (20, 30-31):

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.

Prin urmare, Biblia a fost scrisă ca să putem crede și să fim mântuiți.

Canonul Sfintei Scripturi

Canonul Vechiului Testament din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al Septuagintei, care era Biblia cunoscută de Apostoli. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul Noului Testament s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în Scrisoarea pascală a Sf. Atanasie al Alexandriei în anul 367.

Canonul Sfintei Scripturi, adică lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Cărţile istorice : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua Navi, Judecători, Rut, I Regi, II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia i(Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cîntarea Cîntărilor; cărţile profetice : Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia (profeţii mari) ; şi Avdie, Ioil, Iona, Amos, Osea, Miheea, Naum, Sofonie, Avacum, Agheu, Zaharia şi Maleahi (profeţii mici). In afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte zece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Iudita, Ezdra III, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Tobit, înţelepciunea lui Isus Sirah, înţelepciunea lui Solomon, Epistola lui Ieremia, Baruh.

La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan ; epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa.

Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.

Canonul Vechiului Testament

Pentateuhul (Legea)

Cărţile istorice

Cărţile poetice

Cărţile profeţilor

Profeţii mari

Profeţii mici

Cărţi necanonice, bune de citit (anaghinoscomena)






Canonul Noului Testament

A se vedea şi

Legături externe

Biblia Online

Citiri zilnice din Scriptură

Alte articole

Ştiri noi

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Sfânta_Scriptură&oldid=23527”