5.289 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Uciderea ''' este un [[păcat]] strigător la cer, prin care cineva ia viaţa dăruită de Dumnezeu altcuiva. Ea distruge chipul lui Dumnezeu (omul care a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Intenţia de a ucide, ura reprezintă forme de ucidere. Dacă nu se va pocăi, cel ucigaş nu va vedea [[Împărăţia lui Dumnezeu]].
==Păcat strigător la cer==
Uciderea este un [[păcat]] strigător la cer.<ref>Fac4.1-17</ref> Uciderea înseamnă distrugerea chipului lui [[Dumnezeu]], ceea ce face ca pedeapsa pentru ucidere să fie moartea.<ref>Fac 9.6, Lev 24.17,21, Deut 19.1-13, 21</ref>Mâinile care varsă sânge nevinovat sunt urâte înaintea Domnului.<ref>Prov 6.19, Ps 5.6, 9.12, 10.8, 26.9, 55.23, 56.6, 59.2-3, 63.9, 70.2, 71.13, 86.14, 139.</ref>
:1) [[Iubirea de arginţi|Lăcomia de câştig]]
Cel ce va primi un dar ca să verse sânge nevinovat este blestemat.<ref>Deut27.25</ref>[[Solomon]] avertizează împotriva hoţilor lacomi de câştig şi capabili de vărsare de sânge pentru a-şi umple casele de pradă.<ref>Prov 1.10-19</ref> [[Apostolul Iacov]] arată că poftele oamenilor declanşează certuri, [[invidia|pizme]], lupte şi în unele cazuri chiar crime.<ref>Iacob 4.1-3</ref> [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]] îl vinde pe [[Iisus]] pe 30 de arginţi.<ref>Mt26.14-15 </ref>În schimbul a 70 de sicli de argint, nişte oameni neastâmpăraţi şi fără căpătâi îi omoară pe fraţii lui Abimelec, ajutându-l pe acesta să pună mâna pe putere.<ref>Jud.cap9</ref> Doi martori mincinoşi, tocmiţi de Izabela, soţia împăratului [[Ahab]], îl acuză pe Nabot de blasfemie, trimiţându-l la moarte, obţinând astfel pentru soţul acesteia via dorită de acesta dar pe care Nabot nu vroia s-o vândă<ref>3Regi cap 21 </ref>
:2)Teama pierderii puterii, menţinerea puterii, cucerirea puterii
Faraonul porunceşte celor două moaşe ale evreilor, Sifra şi Pua, să omoare băieţii la naştere pentru a preveni înmulţirea acestora şi eventuala alianţă a acestora cu duşmanii Egiptului, ordin nepus în aplicare de moaşe care, temându-se de Dumnezeu, au pretextat în faţa faraonului că femeile evreice sunt vânjoase şi nu aşteaptă venirea moaşei. Văzând acest refuz, împăratul Egiptului ordonă poporului să arunce pruncii de parte bărbătească în râu.<ref>Exod, cap1 </ref>[[Saul]] vroia să-l omoare pe [[David]] pentru că se temea de ascensiunea acestuia<ref>1Regi18.6-16 </ref>Abimelec, fiul roabei lui Ierubaal îi ucide, cu ajutorul unor oameni plătiţi, pe cei 70 de fraţi ai lui pentru a accede la putere<ref>Jud.cap9 </ref>Atalia, văzând că fiul ei a murit, îi ucide pe toţi cei de neam împărătesc, cu excepţia lui Ioas, ascuns de sora lui Ahazia, şi îşi asigură tronul<ref>2Imparati 11.1-2 </ref>[[Irod cel Mare]], mâniat că fusese înşelat de magi care nu-l anunţaseră de locul naşterii Mântuitorului, ordonă masacrul copiilor de până la 2 ani din Betleem şi împrejurimi căci se temea de apariţia unui nou împărat<ref>Mt 2.1-18 </ref>Cărturarii plănuiesc uciderea lui [[Lazăr]] pentru că acesta, care stătea ca o mărturie vie a puterii Mântuitorului, determina migrarea credincioşilor către Iisus<ref>Ioan 12.9-11 </ref>
:3)[[Mânia]] şi supărarea.
[[Cain]] îl ucide pe neprihănitul [[Abel]] din mânie şi supărare, pentru că Dumnezeu n-a privit cu plăcere spre jertfa lui aşa cum făcuse în cazul lui Abel.<ref>Fac4.1-17, 1Ioan 3.11-12 </ref> Simeon şi Levi, fraţii Dinei, în mânia lor prea sălbatică, i-au ucis pe toţi bărbaţii din cetatea lui Sihem, fără discernământ, pentru a pedepsi necinstirea fecioarei Dina de către Sihem, chiar dacă acesta o iubea şi vroia să se căsătorească cu ea<ref>Fac34.25-29, Fac49.6-7 </ref>
:4)[[Închinarea la dumnezei străini|Idolatria]]
Împăratul [[Manase]]- şi-a trecut fiul prin foc<ref>2 Reg 21.6,2 Cron 33.6 </ref>; şi a vărsat mult sânge nevinovat, ,,până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul”.
:5)MustrareaBătrânii şi [[cărturarii]] îl omoară pe [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|apostolul Ştefan]] care-i mustra cu asprime.<ref>FA7.51-60 </ref>(7)
Împăratul [[Ioas]] îl ucide pe [[Zaharia]], fiul preotului Iehoiada, pentru că îndrăznise să-l mustre, uitând bunăvoinţa pe care a avut-o tatăl băiatului faţă de el.<ref>2Cron24.17-22 </ref>(8)[[Ioan Botezătorul]] este omorât din pricina vehemenţei cu care condamna relaţia dintre [[Irod Antipa|Irod]] şi nevasta fratelui său, Filip, Irodiada.<ref>Mt14.1-12</ref>
:6)Necinstirea unei fecioare
[[Absalom]] îl ucide pe fratele său vitreg, [[Amon]] pentru că acesta o necinstise pe sora sa, frumoasa Tamar.<ref>2Sam13.1-39 </ref>
:7)Deznădejdea
După ce şi-a dat seama de păcatul făcut şi s-a căit, Iuda s-a sinucis<ref>Mt27.1-5</ref> din pricina deznădejdii.
:8) [[Invidia]]
Iisus a fost dat pe mâna lui Pilat de preoţii cei de seamă din pizmă<ref>mt27.18, mc15.10</ref>
==Intenţia de ucidere==
Intenţia de a ucide pe cineva este şi ea un fel de ucidere chiar dacă această intenţie nu se împlineşte. După ce [[desfânaredesfânarea|preacurveşte]] cu Batşeba, soţia lui Urie şi aceasta rămâne însărcinată, David încearcă să-şi acopere fapta trimiţânu-l pe Urie acasă. La refuzul repetat al acestuia, David ordonă comandantului său de oşti, Ioab, să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei cu amoniţii şi apoi să-l părăsească acolo, ca să fie omorât. Deşi Ioab nu aplică ordinul, ba dimpotrivă, îl pune pe Urie într-un loc apărat de viteji, acesta moare. [[Natan]], proorocul, îl acuză pe David de preacurvie şi de faptul că a ucis pe Urie ,, cu sabia fiilor lui Amon’’(căci intenţia de a-l ucide este şi ea un fel de ucidere, în acelaşi mod în care Iisus va spune că a te uita la o femeie poftind-o înseamnă că respectivul a şi preacurvit în inima sa<ref>Mt5.28</ref>. În acelaşi mod împăratul Ahab este acuzat că s-a făcut ucigaş al lui Nabot căci toate manevrele Izabelei s-au făcut cu complicitatea sa. Fiii lui Israel, care-l urau deja pe [[Iosif]] pentru că era fiul preferat al tatălui lor, au început să-l urască şi să-l [[invidia|pizmuiască]] aprins în clipa în care acesta le povesteşte [[vis]]ele sale-în care el apărea ca cel care va prelua toată puterea în familie. De aceea au plănuit să-l ucidă, dar el a fost salvat de Ruben şi apoi, la sugestia lui Iuda, a fost vândut unei cete de ismaeliţi cu 20 de sicli de argint.<ref>Fac, cap 37</ref>
==Ura==
Ura este un fel de ucidere sufletească. [[Apostolul Ioan]] arată că ,,Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş"<ref>1Ioan3.15</ref>
==Ucigaşii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu==
Ucigaşii sunt excluşi de la moştenirea vieţii veşnice<ref>Gal 5.19-21, Apoc21.8Apoc22.15 </ref> dacă nu s-au [[pocăinţă|pocăit]] de păcatul lor, aşa cum au făcut David ori Manase. David s-a căit pentru păcatul său<ref>Ps51.1-17</ref>Manase, împărat [[idolatriaînchinarea la dumnezei străini|idolatru]], [[vrăjitoria|vrăjitor]] şi criminal<ref>2 Regi 21.2-6 , 2 Cron 33.6,2 Regi 21.16, 2 Cron 33.10</ref>, fiind la strâmtoare, în mâna asirienilor, s- a smerit adânc pentru păcatele sale şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile, şi l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. Apoi Manase a distrus idolii, a aşezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulţămire şi de laudă, şi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul jertfea tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său.<ref> 2 Cron 33.11-20 </ref>
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6