Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Crăciun

21 de octeți șterși, 24 decembrie 2010 15:32
fără descrierea modificării
[[Image:Nativity.jpg|right|frame|Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos]]
'''Crăciunul''' sau '''Naşterea Domnului''' este sărbătoarea [[sărbătoare]]a creştină a naşterii după trup a Domnului [[Iisus Hristos]], celebrată la [[25 decembrie]] (după [[calendarul gregorian]]) sau [[7 ianuarie]] (după [[calendarul iulian]]) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau [[Praznice Împărăteşti|praznice împărăteşti]]) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de [[Paşti]] şi de [[Rusalii]]. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, [[26 decembrie]]: a doua zi de Crăciun.
==Naşterea lui Iisus, Hristosul==
La "plinirea vremii" ([[Epistola către Galateni|Galateni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4#4 4,4]), [[Dumnezeu ]] S-a întrupat, "chip de rob luând" ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2, 7]) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea [[mântuire]]a neamului omenesc.
Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi [[Sfânta Tradiţie|Sfintei Tradiţii]], Iisus, Fiul şi [[Iisus Hristos|Cuvântul lui Dumnezeu]], Unul din [[Sfânta Treime]], S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. [[Dreptul Iosif]] şi [[Maica Domnului|Maria]], mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2, 1]), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
'''Betleemul''', numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui [[David]], căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "'''Casa Pâinii'''", de către fericitul patriarh [[Iacov (patriarhul)|Iacov]], care, păscându-şi turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi a [[prooroc]]it că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.
Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul [[Ioan Botezătorul]] și unde [[Avraam (patriarhul)|Avraam]] a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei [[îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime]].
Ne putem întreba de De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie [[prooroc]]ie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul [[Miheia]] a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel ([[Cartea lui Miheia|Miheia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=56&cap=5 5, 1]]; [[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2, 6]).
De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut Hristos într-o '''peșteră'''. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa [[iad]]ului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]]: ''Întunericul veacului acestuia''. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la [[idol]]i şi al [[păcat]]ului.Hristos S-a născut '''noaptea''', la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus [[Isaia (proorocul)|Isaia]], căci zice: peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului.S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.
Deşi tradiţia vorbeşte despre trei [[magi]] care au venit Hristos S-a născut '''noaptea''' şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (saupeşteră, în Tradiţia [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]ca să arate că El a venit să aducă lumină, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/cartesă risipească întunericul.phpUnde?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la În peșterile despre care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, a spus [[smirnă]] şi [[tămâie]] Isaia (Matei 2, 11proorocul). [[Imnografie|ImnografiaIsaia]] sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri, căci zice: aur, pentru că Hristos este împărat; [[tămâie]], ca unui [[Dumnezeu]]; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit fie îngropat cu smirna şi aromele aduse risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de [[femeile mironosiţe]]pe fața pământului.
S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vină în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Deşi tradiţia vorbeşte despre trei [[magi]] care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]], douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii sau înțelepții au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] şi [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui [[Dumnezeu]]; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de [[femeile mironosiţe]]. Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi [[teolog]]i sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului şi că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important semnificativ este faptul că, după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând, ci '''duminica'''! Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" - și a fost lumină! ([[Cartea Facerii|Facerea]] 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''!Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinți de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. Duminica a înviat din morţi ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 28, 1]). Duminica a trimis Hristos pe [[Duhul Sfânt]] peste Sfinţii Săi ucenici si [[Apostoli]]. Duminica Sfinții Apostoli făceau [[Sfânta Liturghie]]. Tot Duminica s-a dat și [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]], pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică ([http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/4/Apocalipsa#10 1, 10]). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.
==Sărbătorirea Praznicului==
==Imnografie==
[[Tropar]] (Glasul [[Glas]]ul al 4-lea)
{{citat|Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !|Troparul Naşterii Domnului - glas 4}}
 
[[Condac]] (Glasul al 3-lea)
{{citat|Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci|Condacul Naşterii Domnului - glas 3}}
===Colindele de Crăciun===
Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé".
 
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele.
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.303 modificări