'''Cartea I a Regilor''' (sau '''Cartea I a lui Samuel''') este a patra dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de Daniel Bomberg la Veneţia în 1517. <ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cartile regilor </ref> Ele continuă istoria din [[Cartea Judecătorilor|Judecători]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut. <ref>< ref name="Studiul"> Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, pag</ref> Cartea I a a Regilor a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr. şi robia babilonică din 586 î.Hr.<ref name="Studiul"/>

Mântuitorul însuşi atribuie acestei cărţi aceeaşi autoritate ca şi legii lui [[Moise]]. El invocă în discuţia cu [[farisei]]i faptul că, de foame, David şi cei ce erau cu el au mâncat pâinile punerii-înainte care erau rezervate doar preoţilor, episod din Cartea întâi a regilor, iar apoi aminteşte de faptul că, potrivit legii lui Moise, preoţii încălcau sâmbăta, aducând [[jertfe]] la altar şi că totuşi erau nevinovaţi, amintind o prevedere din Cartea [[Cartea Numerilor|Numerii]] (Mt 12.4-5-1, Rg 21.6, Num 28.9).<ref name="Studiul"/>