==Rezumat==

Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, [[idolatri]] şi răi, în frunte cu [[Manase]] ([[ucigaş]], [[idolatru]], [[vrăjitor]]; totuşi el se smereşte şi se întoarce la [[credinţă]]), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui [[Iuda]] în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”.

:Împăraţii sunt asistaţi de [[Ilie]] şi [[Elisei]], succesorul acestuia, care devine figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul [[Isaia]]. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. [[Elisei]] vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), [[vindecător]] (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei [[boli]].