Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.303 modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}
Cel întru [[sfinţi]] părintele nostru '''Teodor Sicheotul''', [[episcop]] de Anastasiopolis, a trăit în secolul al VI-lea and şi încă din tinereţe a trăit în pustnicie[[pustnic]]ie, nevoindu-se în numele Domnului. Biserica lS-a bucurat de un mare renume și a fost cinstit pe Sf. Teodor ca pe un [[sfânt ]] de pe când era încă în viaţă. Sfântul Teodor a trecut la Domnul în anul 613. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[22 aprilie]].
==Viaţa ==
Sf. Teodor s-a născut în satul Sicheot din Galatia (în Asia Mică). Pe când se afla încă în pântecele maicii sale, aceasta a avut o [[vedenie ]] în care i s-a descoperit că fiul ei avea să fie dăruit cu [[har ]] de la [[Dumnezeu]]. Ea îşi dorea ca fiul ei să devină ostaş, astfel că atunci când acesta a împlinit şase ani, i-a dăruit o cingatoare cingătoare de aur amintindu-i de dorinţa ei, însă Sfântul Mare [[Mucenic ]] [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Gheorghe Purtătorul de Biruinţă ]] i s-a arătat, cerându-i să-şi lase fiul să slujească lui Dumnezeu când avea să crească.
La şcoală, copilul Teodor era foarte silitor şi cuminte şi nu se lua niciodată la ceartă cu ceilalţi copii. Încă de la vârsta de opt ani, a căutat să îl imite în nevoinţă pe Ştefan, un [[călugăr ]] îmbunătăţit care trăia în casa lor, astfel că, în [[Postul Mare]], cu voia mamei sale, [[sfântul ]] nu mânca la cină altceva decât câte puţină pâine.
La vârsta de zece ani, băiatul se îmbolnăveşte de moarte. Familia lui l-a adus atunci la [[biserică|biserica]] Sf. [[Ioan Botezătorul]]. Două picături de apă s-au scurs de pe icoana Mântuitorului din turla bisericii, iar acestea l-au vindecat. Curând după aceasta, tot cu voia mamei sale, Sfântul a găsit alinare şi singurătatea pe care şi-o dorea ducându-se în timpul nopţii în biserica Sf. Mare [[Mucenic]] Gheorghe. Râvna sfântului era atât de statornică încât mai mulţi membri ai familiei sale au început să îi urmeze în unele din nevoinţele sale.
Tânărul sfânt făcea multe şi mari lucrări cu puterea Domnului care lucra prin el. Rugându-se el, Dumnezeu a trimis ploaie într-o regiune care suferea mult de secetă.
La vârsta de paisprezece ani, Sf. Teodor a plecat din casa părinţilor săi, mutându-se aproape de biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ca să-şi continue nevoinţele în singurătate.
A primit darul vindecării în acea vreme şi l-a vindecat şi pe un tânăr îndrăcit.
Din râvnă şi iubire de Dumnezeu, s-a nevoit trăind vreme de doi ani într-o peşteră, trăind doar cu puţină pâine şi apă pe care i le aducea un [[diacon]], respirând doar printr-o mică deschizătură în peşteră. Sfântul aproape a murit din pricina asprimii vieţii în peşteră, dar şi-a revenit după ce a fost a scos afară de acolo.
Aflând despre evlavia tânărului, [[episcop]]ul locului, Teodosie l-a [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] pe Sf. Teodor atunci când acesta avea doar şaptesprezece ani, iar mai târziu el a fost tuns şi în [[monahism]] la [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]].
Întorcându-se în locurile sale natale, sfântul a continuat să trăiască în apropierea Bisericii Sf. Gheorghe, vindecând pe mulţi de diferite boli, propovăduind [[Cuvântul lui Dumnezeu]], înconjurat de [[monah]]i care voiau să înveţe din înţelepciunea lui şi să-i urmeze practicile [[Asceza|ascetice]]. Sfântul a reuşit să-şi convingă şi familia să îmbrăţişeze [[viaţa monahală]].
Pe măsură ce înainta în vârstă, Sf. Teodor şi-a înmulţit nevoinţele ascetice. De la [[Învierea Domnului|Sf. Paşti]] şi până la [[Naşterea Domnului]], Sfântul a trăit într-o cuşcă de fier atârnată de o stâncă, fiind ferecat cu lanţuri grele şi cu o platoşă de oţel. Altă dată s-a închis într-o peşteră de la [[Teofania|Botezul Domnului]] şi până la Paşti, ieşind doar sâmbăta şi [[duminica ]] pentru a propovădui cuvântul Domnului. Pentru viaţa lui sfântă şi pentru nevoinţele lui, sfântul a vindecat pe mulţi bolnavi şi îndrăciţi, iar fiarele sălbatice se îmblânzeau în preajma lui, mâncându-i din palmă.
Din pricina numărului mare de monahi adunaţi în jurul său, Sfântul a fost nevoit sa construiască o biserică mare pentru aceştia. Tot în acea vreme, moare [[episcop]]ul din apropiata cetate Anastasiopolis, iar cetăţenii oraşului cer ca Sf. Teodor să le fie episcop. Lucrând cu mare râvnă pentru bunăstarea Bisericii ca episcop al cetăţii, el nu se bucura de cinstea ce i se aducea şi de viaţa în mijlocul cetăţii, dorindu-şi să se întoarcă la nevoinţele sale pustniceşti. În cele din urmă i s-a îngăduit să-şi părăsească îndatoririle de episcop pentru a se întoarce la slujirea din [[mănăstire]]a sa.
Sfântul Teodor a proorocit [[prooroc]]it că Biserica avea să aibă de înfruntat mişcarea [[iconoclasm|iconoclastă]]. Dezvăluind aceasta [[Patriarh]]ului [[Toma I de Constantinopol|Toma]] al Constantinopolului, sfinţitul [[patriarh ]] i-a cerut Sf. Teodor să se roage ca el să moară mai curând, ca să nu apuce acele vremuri. Patriarhul Toma a trecut la Domnul în anul 610, cu rugăciunile Sfântului, iar la scurtă vreme Sfântul l-a urmat.
==Imnografie==