'''==Convocarea Sinodului==În anul 358, împăratul roman [[Constanţiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Rimini''', sau '''Ariminum'''Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism]]ului în legătura cu firea dumnezeiască a fost un lui [[sinodIisus Hristos]] local al , controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Bisericii CreștineBiserica]] timpurii care s-a ținut la Ariminum, orașul italian Rimini din zilele noastresecolul IV. [[Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenți ai unor forme extreme de [[ArianismSeleucia]] ce au urmat a fost inițial planificat să aibă loc la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I EcumenicNicomidia]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>.

==Deschiderea Sinodului==În iulie, anul 358359, Împăratul roman s-a întrunit [[Constanţiu al II-leaSinod]] a convocat doua sinoade, unul format ul din episcopi de la Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și altul format din episcopi 400 de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleuciaepiscop]]i<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', care aveau misiunea book 4, chapter 10</ref>. Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a rezolva controversa [[ArianismCrezul]]ului în legătura cu firea dumnezeiască a lui ui, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca [[Iisus Hristos|Fiul]], controversă ce continua sa dezbine era ca și [[Biserica OrtodoxăDumnezeu Tatăl|BisericaTatăl]] din secolul IV, „după scripturi". Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37. [[Sinodul de la Seleucia]] a fost inițial planificat să aibă loc la </ref> Alţii au susţinut [[NicomidiaCrezul]], dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase NicomidiaNicean.<ref>Philostorgius, in PhotiusSocrates Scholasticus, ''Epitome of the Ecclesiastical Church History of Philostorgius'', book 42, chapter 1037.</ref>

În iulie, anul 359Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, s-a întrunit [[Sinod]]ul opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Apus la Rimini, sinod la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanţiu în care au participat între 300 și 400 lăudau formularea de la [[episcopSinodul I Ecumenic|Niceea]]iși condamnau orice abatere de la ea.<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10.</ref> Înainte Susținătorii versiunii de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa la Sirmium au propus -o noua versiune a [[Crezul]]ui, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca [[Iisus Hristos|Fiul]] era ca și [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], „după scripturi". Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.însă pe aceasta şi au trimis-o în toată Italia<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref> Alţii au susţinut [[Crezul]] Nicean.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>

Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului ==Urmările Sinodului==Printre urmările sinodului se numără faptul că papa [[Liberiu]] de la Roma a respins noul crez (bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanţiu în care lăudau formularea ), determinându-i şi pe Febadius de Agen şi Servatus de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] Tongeren să-și condamnau orice abatere retragă sprijinul faţa de la eaomoieni. [http://www.catholic.com/thisrock/1995/9503ltrs. asp] Susținătorii versiunii formulării de la Sirmium l-au propus[[caterisire|caterisit]] pe [[Liberiu]] și l-o însă au reales pe aceasta şi au trimis-o în toată Italia.antipapa Felix de Roma<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>.

Ca urmări ale sinodului, papa Liberiu de la Roma a respins noul crez, determinându-i pe Febadius de Agen sipe Servatus de Tongeren sa-și retragă sprijinul faţa de omoieni. [http://www.catholic.com/thisrock/1995/9503ltrs.asp] Susținătorii formulării de la Sirmium l-au [[caterisire|caterisit]] pe Liberiu și l-au reales pe Antipapa Felix de Roma.<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref> Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru [[trinitarianism]], iar [[Sfântul Jerome]] a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimită de faptul că devenise [[arianism|ariană]]".<ref>Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19.</ref>.

Printre cei care s-au pronunţat pentru formularea de la Sirmium a [[Crezul]]ui s-au aflat:<ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 37.</ref>:

* Fedius Febadius de Agen (mort 392)