Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Montanism

403 octeți adăugați, 4 aprilie 2009 17:48
fără descrierea modificării
{{Traducere ENÎmbunătăţire}}
'''MontanismMontanismul''' was a heretical movement that originated about fost o mişcare eretică apărută în jurul anului 156 and was named after its founder şi numită astfel după iniţiatorul acesteia [[Montanus]]. It flourished mostly in and around the region of Phrygia in A înflorit cu precădere în regiunea Frigia din Asia MinorMică şi în jurul acesteia, where early on its followers were called Cataphrygiansunde primii săi adepţi erau numiţi catafrigieni. It spread to other regions in the De acolo s-a răspândit în celelalte regiuni ale Imperiului Roman Empire. This Această [[heresies|heresyerezie]] arose at a time before Christianity was generally tolerated or legal in the Roman world. With the mainstream of the Orthodox Church prevailing against Montanismapărut înainte de legalizarea Creştinismului în lumea romană: Deoarece curentul principal al Bisericii Ortodoxe a prevalat în faţa montanismului, mişcarea s-a stins de la sine, the movement died out within deşi secta a few generations although the sect persisted in some isolated places into the eighth centurysupravieţuit în unele locuri izolate până în secolul al VIII-lea.
==HistoryIstoric==While claiming Deşi pretindea că s-a conversion to Christianityconvertit la creştinism, Montanus preached and testified what he purported to be the Word of God as he traveled among the rural settlements of his native Phrygia and propovăduia şi atesta ceea ce el considera că este Cuvântul lui Dumnezeu în timp ce călătorea printre aşezările rurale din Frigia sa natală şi Asia MinorMică. In these travels he proclaimed the village of În aceste călătorii el a proclamat oraşul Pepuza as the site of the New Jerusalemca loc al Noului Ierusalim. The Orthodox Christians, howeverCu toate acestea, regarded his teaching to be hereticalcreştinii ortodocşi considerau învăţăturile sale ca fiind eretice. He claimed not only to have received a series of El pretindea nu numai că o primit o serie de revelaţii direct revelations from the de la [[Holy SpiritDuhul Sfânt]], but personally to be the incarnation of the ci chiar că el personal este încarnarea acelui [[paracleteMângâietor]] mentioned in the menţionat în [[Gospel of JohnEvanghelia după Ioan]] 14:16. Montanus was accompanied by two womenera însoţit de două femei, Prisca, sometimes called uneori numită Priscillaşi Maximilla, care, and Maximillade asemenea, who likewise claimed to be the embodiments of the [[Holy Spirit]] that moved and inspired thempretindea că este întruparea Duhului Sfânt care o cutremurase şi o inspira. As they traveledÎn călătoriile lor, "the Threecei trei" as they were called, spoke in ecstatic visions and in the first person as of the Father or the paracletecum erau numiţi, vorbeau despre viziuni extatice şi despre Tatăl sau despre Mângâietor. They urged their followers to fast and pray, so that they might share these personal revelationsEi îi îndemnau pe adepţi să postească şi să se roage ca să poată împărtăşii aceste revelaţii personale. His message spread from his native Phrygia across the Christian world of the second centuryMesajul său s-a răspândit din Frigia natală în toată lumea creştină din secolul al II-lea, to din Africa and Gaulîn Galia.
Prisca claimed that Christ had appeared to her in female formpretindea că Hristos îi apăruse sub forma unei femei. When she was excommunicatedCând a fost excomunicată, she exclaimed ea a exclamat: "I am driven away like the wolf from the sheepsunt alungată ca lupul dintre oi. I am no wolf: I am the word and spirit and powerEu nu sunt lup, sunt cuvântul, duhul şi puterea."
It is generally agreed that the movement was inspired by În general se acceptă faptul că mişcarea a fost inspirată de interpretarea lui Montanus' interpretation of the Gospel of St. John la Evanghelia după Ioan — "I will send you the advocate paracleteVă viu trimite vouă Mângâietorul, the spirit of truthduhul adevărului" (Heine 1987, 1989; Groh 1985). The response to this continuing revelation split many Christian communities of the second centuryReacţia la această revelaţie continuă a divizat multe comunităţi creştine din secolul al II-lea, and the Orthodox clergy fought to suppress itclerul căutând să o elimine. Bishop Apollinarius found the church at Episcopul Apolinarie a aflat că biserica din Ancyra torn in two, and he opposed the s-a sfâşiat în două părţi şi s-a opus "false prophesyprofeţiei mincinoase" (quoted by Eusebius citată de Eusebiu 5.16.5). But there was real doubt in RomeDar la Roma îşi făcea loc îndoiala. Pope Papa Eleutherus even wrote letters supporting Montanismchiar i-a scris câteva scrisori lîn sprijinul montanismului, although he later recanted them deşi mai târziu le-a retras. ([[TertullianTertulian]], "Adversus Praxean" c.1, Trevett 58-59).
The most widely known defender of Montanists was undoubtedly TertullianCel mai cunoscut apărător al montanismului este, onetime champion of orthodox belieffără nici o îndoială, who believed that the new prophecy was genuine and began to fall out of step with what he began to call Tertulian, iniţial un campion al credinţei ortodoxe, care considera că noua profeţie era adevărată şi a început să se desprindă de ceea ce el a început să numească "the church of a lot of biserica unui grup de [[bishopsepiscop]]i" (On ModestyDespre modestie).
Although the Orthodox Christian church prevailed against Montanism within Deşi Creştinismul ortodox a few generationsprevalat în faţa montanismului în câteva generaţii, elements of Montanism persistedunele elemente au persistat încă mult timp. Inscriptions in the În Valea Tembris valley of northern Phrygia, dated between din nordulFrigiei au fost găsite inscripţii datate între anii 249 and şi 279, openly proclaim their allegiance to Montanism. A letter of Stcare declară deschis apartenenţa la montanism. O scrisoare a Sfântului [[JeromeIeronim]] to Marcellacătre Marcela, written in scrisă în anul 385, refutes the claims of Montanists who had been troubling her resping acuzaţiile de montanism care o nelinişteau (letter scrisoarea 41). A group of În Cartagina a continuat să existe un grup de "Tertullianiststertulianişti" continued to exist in Carthage. The anonymous author of Autorul anonim al lucrării ''Praedestinatus'' records that menţionează că un astfel de propovăduitor a preacher came to Rome in venit la Roma în 388 where he made many converts and obtained the use of unde a făcut multe convertiri şi a obţinut o [[churchbiserică]] for his congregation on the grounds that the pentru comunitatea sa pe motiv că [[martyrsmucenic]] to whom it was dedicated had been Montanistsii cărora era dedicată fuseseră montanişti. He was obliged to flee after the victory of El a fost obligat să plece după vitoria lui [[Theodosius the GreatTeodosie cel Mare]] who supported the Orthodox beliefcare sprijinea credinţa ortodoxă. [[Augustine of Augustin de Hippo|AugustineAugustin]] records that the Tertullianist group dwindled to almost nothing in his own time, and that the remnant of the group finally was reconciled to the church and surrendered their menţionează că în vremea sa un grup de tertulianişti se împuţinase până aproape de dispariţie iar cei rămaşi se împăcaseră cu Biserica şi înapoiaseră [[basilica]]lor. It is not certain whether these Tertullianists were Montanist or notNu este sigur dacă aceşti tertulianişti erau montanişti sau nu.
In the sixth centuryÎn secolul al VI-lea, John of EphesusIoan al Efesului, at the orders of the emperor Justinianla ordinul împăratului Iustinian, led an expedition to a condus o expediţie la Pepuza to destroy the Montanist shrine there, which was formed around the tombs of unde a dărâmat altarul montanist care fusese ridicat îm jurul mormintelor lui Montanus, Priscilla, and şi Maximilla.
==Differences between Montanism and Orthodox ChristianityDiferenţe între montanism şi Creştinismul ortodox==The beliefs of Montanism contrasted with Orthodox Christianity in the following waysCredinţa montaniştilor se deosebea de Creştinismul ortodox în următoarele aspecte:*The belief that the prophecies of the Montanists superseded and fulfilled the doctrines proclaimed by the Credinţa că profeţiile montaniştilor înlocuiesc şi împlinesc doctrina propovăduită de [[ApostlesApostoli]].*The encouragement of ecstatic prophesyingÎncurajarea profeţiilor extatice, contrasting with the more sober and disciplined approach to theology dominant in Orthodox Christianity at the time and since.*The view that Christians who fell from grace could not be redeemed, in în contrast to the Orthodox Christian view that contrition could lead to a sinner's restoration to the church.*The prophets of Montanism did not speak as messengers of God: "Thus saith the Lord," but rather described themselves as possessed by God, and spoke in his person. "I am the Father, the Word, and the Paraclete," said Montanus (Didymus, De Trinitate, III, xli); This possession by cu abordarea mult mai sobră şi disciplinată a spiritteologiei, which spoke while the prophet was incapable of resisting, is described by the spirit of Montanus: "Behold the man is like a lyre, and I art like the plectrum. The man sleeps, and I am awake" (Epiphanius, "Panarion", xlviii, 4)din Creştinismul ortodox al acelor vremuri şi până acum.*A stronger emphasis on the avoidance of sin and on church discipline than in Orthodox Christianity. They emphasized chastityOpinia conform căreia, including forbidding remarriage.*Some of the Montanists were also "Quartodeciman" ("fourteeners")creştinii căzuţi din har nu pot fi răscumpăraţi, adhering to the celebration of [[Pascha]] on the Hebrew calendar date of 14 Nisan, regardless of what day of the week it landed on. The Orthodox held that [[Pascha]] should be commemorated on the Sunday following 14 Nisanîn contrast cu opinia creştinilor ortodocşi care consideră că pocăinţa poate readuce un păcătos în sânul Bisericii. (Trevett 1996:202)
Jerome and other church leaders claimed that the Montanists of their own day held the belief that the [[Holy Trinity|Trinity]] consisted of only *Profeţii montanismului nu vorbesc ca mesageri ai lui Dumnezeu: "Acestea Le-a single personspus Domnul, similar to [[Sabellianism]]" ci mai mult decât atât, as opposed to the Orthodox view that the Trinity is one God of three persons which Tertullian also had heldei se descriu pe ei înşişi ca fiind posedaţi de Dumnezeu şi vorbesc prin persona Acestuia. There were some who were indeed modalistic [[monarchianism|monarchian]]s "Eu sunt Tatăl, Cuvântul şi Mângâietorul," spune Montanus (Didymus, De Trinitate, III, xli); Această posedare în duh, care vorbeşte în timp ce profetul nu se poate opune, este descrisă de duhul din Montanus: "Iată omul ca o liră şi eu cânt ca un plectron. Omul doarme iar eu sunt treaz" (SabelliansEpiphanius, "Panarion", xlviii, 4) and some that were closer to the Trinitarian doctrine. It is reported that these [[modalism|modalists]] [[baptism|baptized]] mentioning the name of Jesus Christ as opposed to mentioning the Trinity*Se pune un accent mult mai mare pe evitarea păcatului şi disciplina Bisericii decât în Creştinismul ortodox. Most of the later Montanists were of the modalistic campCastitatea era accentuată puternic, inclusiv interzicerea recăsătoriei.
*De asemenea, unii montanişti erau "quartodeciman" ("paisprezecişti"), adoptând sărbătorirea [[Sfintele Paşti|Paştilor]] la 14 nisan din calendarul evreeiesc, indiferent de ziua săptămânii în care cade. Ortodocşii prăznuiesc Sfintele Paşti în duminica de după 14 nisan. (Trevett 1996:202) Ieronim şi alţi lideri ai Bisericii pretind că montaniştii acelor zile au credinţa că [[Sfânta Treime]] este formată doar dintr-o singură persoană, la fal ca şi [[sabelianism|sabelianiştii]], spre deosebire de dogma ortodoxă care afirmă că Treimea este un Dumnzeu în trei persoane, ceea ce afirma şi Tertulian. Unii erau, într-adevăr, [[monarhism|monarhişti]] modalişti (sabelianişti) iar alţii erau mai aproape de doctrina Treimii. Se menţionează că aceşti [[modalism|modalişti]] [[botez]]au menţionând numele lui Iisus Hristos spre deosebire de menţiunea Sfintei Treimi din tradiţia ortodoxă. Majoritatea montaniştilor de mai târziu erau de factură modalistă. ==ReferencesReferinţe==
*Eusebius of Caesarea, ''Historia ecclesiae'', 5.16–18
*Tabbernee, William, 1997. ''Montanist Inscriptions and Testimonia: Epigraphic Sources Illustrating the History of Montanism'' (Macon [GA], Mercer University Press) (North American Patristic Society Patristic Monograph Series, 16).
*[[Jaroslav Pelikan|Pelikan, Jaroslav]]. ''The Christian Tradition: A History of the Development of Christian Doctrine''. Vol. I ''The Emergence of the Catholic Tradition'', 100-600. Chicago: University of Chicago Press, 1977.
==External linksLegături externe==
*[[Wikipedia:Montanism]]
*[http://www.newadvent.org/cathen/10521a.htm Catholic Encyclopedia: Montanism]
[[el:Μοντανισμός]]
[[en:Montanism]]
Cristianm
Administratori
4.112 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/13016”