{{Biserică|

name=Biserica Ortodoxă a Greciei|

În istoria Bisericii Ortodoxe Greacă se pot distinge patru etape de dezvoltare. Primele trei secole până la Constantin cel Mare constituie perioada apostolică și primară. Perioada medievală include aproape zece secole, până la Căderea Constantinopolului. Perioada captivității începe, aproximativ, în secolul al XV-lea și se termină în anul 1830. Este urmată de perioada modernă.

Biserica Ortodoxă Greacă își are rădăcinile, înapoi în timp, în propovăduirile Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] care a fost primul care a propovăduit Creștinismul în Grecia. El a vizitat Atena, Filipi, Tesalonik, Veroia, Corint și Creta. Ulterior, Creștinismul s-a răspândit în întreaga Grecie pornind de la aceste orașe. În această perioadă, Biserica Greciei avea o singură eparhie, cu [[scaun]]ul în Corint, cunoscut sub numele de Achaia și considerat un orșa foarte important.

Prima perioadă s-a încheiat în 313 cu edictul de toleranță, când [[Constantin cel Mare]] a împărțit Imperiul Roman și a pregătit calea pentru Creștinism ca să devină religie de stat pentru cele două imperii de mai târziu, Roman și Bizantin.

După trei secole de existență subterană și persecuții din partea Imperiului Roman, din nou, Biserica Greacă, limba greacă și misionarii greci sunt cei care au dus mesajul creștin atât în Răsărit cât și în Apus. Area geografică pe care noi o cunoaștem în prezent sub numele de Grecia, constituia eparhia Iliricul Estic, fiind suto-guvernată.

În anul 733, sub Împăratul Leo al III-leaBy 733 AD, Grecia a intrat sub păstorirea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] de Constantinopol, dar înainte de aceasta, era subordonată episcopilor Romei.

În timpul Imperiului Bizantin și a ocupației ulterioare turce a Greciei, Biserica Creștină din Grecia s-a aflat sub administrarea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului. După Războiul de Independență Grec (1821-32), președintele provizoriu al Greciei, Ioannis Kapodistrias (1776-1831), a început negocierile cu Patriarhul Constantinopolului pentru independența Bisericii Greciei. Decizia finală a venit în momentul în care Otto I (1815-1867), noul rege al Greciei, de teama posibilelor influențe ale guvernului turc asupra politicii din Grecia prin intermediul Patriarhiei din Constantinopol, a declarat autocefalia Bisericii Greciei în 1833. Independența a fost oficializată de Constantinopol în 1850, cu unele limitări, însă.

[[Image:Patrik-Rum.jpg|right|thumb|Harta actuală a jurisdicțiilor Patriarhiei Ecumenice în Turcia și Grecia.]]

În 1864, Insulele Ioniene au fost adăugate la Biserica Greciei iat în 1881, au fost adăugate, de asemenea, eparhia Tesaliei și unele părți ale Epirului. Tot în acest an, prima biserică ortodoxă greacă a fost stabilită în America. În urma unei înțelegeri din 1908 între Patriarhia Ecumenică și [[Sfântul Sinod]] al Atenei, jurisdicția bisericilor din America a fost acordată Bisericii Greciei. În 1927, statutul Bisericii a fost modificat, astfel încât guvernul a primit controlul Bisericii și prezența la sesiunile Sfântului Sinod.

În prezent, Biserica Greciei este guvernată de un Sfânt Sinod, prezidat de Mitropolitul Arhiepiscop al Atenei, asistat de patru episcopi cărora le vine rândul periodic. Patriarhul Ecumenic încă este considerat capul spiritual al Bisericii și tot [[Mir|Sfântul Mir]] folosit în Grecia este sfințit de către el. Organizată ca biserică de stat, după modelul adoptat de Biserica Rusă sub Petru cel Mare, autoritatea ultimă este acordată [[Sfântul Sinod|Sinodului Episcopilor]] sub președinția Arhiepiscopului Atenei și întregii Grecii. Un al doilea sinod, cu aceeași președinție, este format din 12 episcopi, fiecare făcând parte din acest sinod doar un an de zile. Primul sinod se ocupă de probleme ecleziastice generale, ăn timp ce al doilea sinod se ocupă de detalii administrative. Biserica Greciei este împărțită în 81 de eparhii mici; unele dintre acestea, se găsesc nominal sub jurisdicția Constantinopolului. Majoritatea preoților din Grecia nu au o educație universitară, doar cu o minimă educație formală în timpul celor doi ani de seminar post-liceal.

*Arhiepiscopia Atenei

*Mitropolia Aitolia şi Akarnania

*Mitropolia de Zihni şi Nevrokopio

:''Biserica Greacă ne reamintește de vremea când limba, nu a Romei, ci a Greciei, era limba sfântă a Creștinătății. Împăratul Napoleon spunea că răspândirea Creștinismului însuși a fost, într-un anume sens, trimful Greciei în fața Romei; ultimul și cel mai puternic mesaj în acest sens îi aparține lui Horațiu: Graecia capla ferum victorem cepit (prizonierul grec își capturează paznicul grosolan). Biserica Romană primară nu era altceva decât o colonie de creștini greci și evrei grecizați. Primii Părinți ai Bisericii din Bisericile Apusene a scris în greacă. Primi papi nu erau italieni ci greci. Numele funcșiei de papă nu provine din latină ci din greacă, nume intrat în uzul comun desmnând preoții din Biserica Răsăriteană. …. Ea este mama iar Roma este fica. Este privilegiul ei să pretindă o continuitate directă de limbă cu cele mai vechi timpuri; să se laude că citește întreaga Scriptură, Veche dar și Nouă, în limba în care a fost citită și vorbită de Apostoli. Cel mai umil țăran care își citește Septuaginta sau Testamentul Grec în limba sa maternă pe dealurile din Boeotia poate simți cu mândrie că are acces la oracolul divin la care papi și cardinali au ajuns prin traduceri barbare și imperfecte; că are o cale de acces la cunoaștere care în Apus este la îndemâna doar a câtorva oameni instruiți.''</ref><ref> Hugo Rahner, un teolog de marcă Romano-Catolic:

:''"Dumnezeu și-a cuvântat revelațiile în lumea spiritului grec și a imperiului roman iar Biserica păstrează acest adevăr revelat prin intermediul limbii grecești a Cărții sfinte …Biserica va continua să vorbească limba greacă chiar dacă …Elada va coborâ în abisul urâtei uitări."''</ref> a Bisericii încă din vremea [[Apostol]]ilor și și-a avut perioada de glorie, în principal, în perioada primară a istoriei Creștinismului. În foarte mare măsură este una din limbile originale ale Scripturilor ([[Noul Testament]] și [[Vechiul Testament|Septuaginta]]).

:''... adsolent Latini homines Graece cantare oblectati sono verborum nescientes tamen quid dicant.'' [latinii sunt obișnuiți să câte în greacă, încântați de sonoritatea cuvintelor, dar neștiind ce spun aceste cuvinte.] <ref> "Ambrosiaster" (saec. IV) on 1 Cor 14:14; CSEL 81, 2, p. 153, 6 </ref>

==Părinți contemporani==

*[[Apostolos Makrakis]]

*[[Christos Yannaras]]

<!---

*[[Michael Apostolius]] (d. 1480), căruia i-au urmat Aristobul Apostolis și Arsenie Apostolius (Episcop de Malvasia sau Monemvasia, în Morea).

*[[George Codinus]]

*[[Evagrie Scolasticul]] (d. 594)

*[[Savitri Devi]]

== Nesigur ==

<references/>

*[http://www.ecclesia.gr/ Site-ul Bisericii Greciei]

*''The Historical Development of Greek Orthodoxy'', [[w: Demetrios Constantelos Constantelos|Demetrios Constantelos]]

*[[Lista Arhiepiscopilor Atenei|Lista întâistătătorilor Bisericii Greciei]]

*[[Sfântul Sinod al Greciei]]

== Legături externe ==

*[http://www.discussion.gr/ Discussion forum Site] of the Church of Greece

*[http://www.europeanspirit.gr/ European Issues Site] of the Church of Greece

*[http://www.regue.org Representation of the Church of Greece to the European Union], official website

* [http://afp.google.com/article/ALeqM5j2Y12eShqDwoJp5WKwRcNctWAkmw "Religion is main group activity in Greece:study"] - Hosted on AFP, 23rd May 2008

* George T. Dennis. ''[http://www.doaks.org/publications/doaks_online_publications/DOP57/DP57ch12.pdf The Late Byzantine Metropolitans of Thessalonike]''. '''Dumbarton Oaks Papers''' no. 57 (2003) pp.255-64.

* Anastasios Anastassiadis. [http://www.ceri-sciencespo.com/publica/question/qdr11.pdf Religion and Politics in Greece: The Greek Church's 'Conservative Modernization' in the 1990's]. Research in Question, No.11, January 2004. (pdf format).

{{Biserici}}

[[Categorie:Jurisdicții|Grecia]]

[[Categorie:Ortodoxia în Grecia]]

[[en:Church of Greece]]

[[es:Iglesia Ortodoxa de Grecia]]

[[fr:Église de Grèce]]