Modificări

{{Traducere EN}}{{Articol de calitate}}

Copilul Fiul cel mai mic al împăratului Teodosie I, Honorius, (Onorie) se naște abia în 384 și este adus la Constantinopol de o manieră permanentă doar în anul 391<ref>"Flavius Honorius was born in the east in s-a născut în Răsărit în 384, the younger son of the emperor Theodosius ca fiul mai mic al împăratului Teodosie I (379-395) and Aelia și aș Aeliei Flavia FlaccillaFlacilla. In his youth he was named Most Noble Child În copilărie, purta titlul de Preanobil Copil (''nobilissimus puer''), and in iar în 386 he held the consulatea fost numit consul. He was summoned by his father to Rome when he was fiveA fost convocat de tatăț său la Roma pe când avea cinci ani, but in dar în 391 he returned with him to Constantinoples-a întors cu el la Constantinopol, where in unde a fost proclamat împărat în 393 he was proclaimed emperor. In În 394, he was called to Milana fost chemat la Milano, and in iar în 395, when Theodosius diedla moartea lui Teodosie, Honorius and his brother Arcadius jointly succeeded to the throneOnorie și Arcadie au devenit împreună-moștenitori ai tronului, Arcadie domnind în Răsărit, with Arcadius ruling the east and Honorius the westiar Onorie în Apus." - [http://www.roman-emperors.org/honorius.htm Honorius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>. Deci Arsenie a fost adus inițial pentru a fi educatorul lui Arcadie.

Arcadie, copilul cel mai mare al împăratului Teodosie I, s-a născut în 377 sau 378 și a fost numit Augustus de către tatăl său în ianuarie 383, la vârsta de 5 sau 6 ani<ref>Cf. [http://www.roman-emperors.org/arcadius.htm Arcadius] (''De imperatoribus Romanis'')</ref>.

În anul 394 Arsenie părăseşte lumea şi curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)<ref>''Viața'' sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie , care căuta să-i ia viața.</ref> şi se duce în [[pustia schetică]], unde se face [[monah]] pe lângă [[avva]] [[Ioan Colov]]<ref>Primirea lui Arsenie în monahism la Schetia de către Ioan Colovul este menționată doar de ''Viața'' sa (Teodor Studitul).</ref>.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „The Egyptian name of the quarries was Royu or Troyu„Numele egiptean al carierei era Roiu sau Troiu, which the Greeks corrupted into pe care grecii l-au citit greșit ca Troia believing, according to Strabocrezând, that this area had been settled by trojan prisoners who had followed Menelaus to Egypt and remained therepotribit lui Strabon, că zona fusese colonizată cu prizonieri din Troia care îl urmaseră pe Menelau în Egipt și care rămpseseră acolo.” [http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm Quarries of Masara and Tura] (Planetware)</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din braţele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerţul dintre greci şi egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>«Acesta, după ce s-a dus la viaţă pustnicească, iarăşi s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi a auzit glas zicându-i: “Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te ; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind în [[isihie]] și din [[rucodelie|lucrul mâinilor]]. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal<ref>Frunzele de curmal (numite ''sivin''), foarte rezistente şi ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) şi aşezate puse în apă ca să se înmoaie , pentru a se le face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cuţit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau coşuri, panere, sau rogojini (Dom Lucien Regnault, ''op. cit.'', p. 120, subcapitolul « Muncile monahilor în chilie »). Din această materie foarte aspră unii călugări şi pustnici îşi confecţionau şi hainele (vezi: Dimitrios G. Tsamis, ''Patericul sinaitic'', trad. din gr. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, Anonimi, VII, şi nota 89, p.45, Moise şi Psoe, 2, p.146. Sau: ''Limonariu'', 123, ed.cit., p.121).</ref>, pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.

După prima devastare a Schetiei, în 407-408<ref>Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e de incursiunile barbarilor; , ca de exemplu în 357 şi 434 (de saracini), în 407-408 şi 578 şi (de tribul berberic al mazakinilor). Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu , Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.</ref>, a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici, cu vizita unei femei romane de rang senatorial, se petrece în timpul arhiepiscopului [[Teofil al Alexandriei]], care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).</ref>.

Importanţa lui pentru tradiţia creştină este arătată şi de faptul că deşi este comemorat în aceeaşi zi cu [[apostol]]ul şi [[evanghelist]]ul [[Apostolul Ioan|Ioan Teologul]]; slujba lui a fost păstrată şi se cântă împreună cu a Apostolului în ziua de [[8 mai]].

În [[Minei|Mineiul]] pe luna mai , cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe [[Stihiră|stihiri]] şi un [[Canon (imn)|canon]], al cărui autor este necunoscut.

O ''scrisoare duhovnicească'' scrisă de sfântul Arsenie cel Mare s-a păstrat până astăzi în versiune georgiană<ref>G. Garitte, "Une lettre de S. Arsène en géorgien", ''Le Muséon'', 68, 1955, p. 259-278</ref> și este considerată un document important de spiritualitate.<ref>M. Van Parys, "La lettre de S. Arsène", ''Irénikon'', 54, 1981, p. 62-86.</ref>

*Dom Lucien Regnault (éd.), ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique''[Apoftegmele Părinților pustiei. Colecție alfabetică], Solesmes, 1981*Jean-Claude Guy (introduction, texte critique, traduction et notes), ''Les apophthegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres I-IX''[Apoftegmele Părinților. Colecție sistematică. Capitolele I-IX], Ed. du Cerf (coll. Sources chrétiennes n° 387), Paris, 1993, p. 74-77 (in: Introduction)*Macaire, hieromoine hiéromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe''[Sinaxarul. Viețile Sfinților Bisericii Ortodoxe], Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai- Juin, 1993, 704 pp.

*[http://www.nistea.com/pateric.html#PENTRU%20AVVA%20ARSENIE Arsenie cel Mare: apoftegme] - apoftegmele lui avva Arsenie cel Mare (adnotate).*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai08.htm Sinaxarul zilei de 8 mai] - aşa cum se găseşte în Mineiul pe luna mai (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR).