'''Epistola a doua către Timotei''' este una din cele trei epistole pastorale (alături de [[Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel|prima epistolă către Timotei]] şi [[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel|epistola către Tit]]) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Ea cuprinde îndemnurile apostolului adresată lui [[apostolul Timotei|Timotei]], spre o predică înflăcărată, fără teamă sau ruşine, prin suferinţe şi cu [[răbdarea|răbdare]], cu [[stăruinţa în bine|stăruinţă]] şi [[blândeţea|blândeţe]], aşa cum a făcut-o însuşi Pavel. Epistola mai cuprinde şi avertizări împotriva amatorilor de certuri de cuvinte, împotriva vorbăriilor goale şi lumeşti ale unora, împotriva întrebărilor(controverselor) nesăbuite şi prosteşti ale altora, adevărate primejdii pentru [[Biserică]]. Este arătat faptul că [[Sfânta Scriptură]], care este toată insuflată de [[Dumnezeu]], poate da [[înţelepciunea]] care duce la desăvăşiredesăvârşire, destoinicie în toate şi la [[mântuire]] prin [[credinţa]] în [[Iisus Hristos]]. Epistola este ultima din din punct de vedere cronologic, fiind scrisă în toamna anului 66, anul premergător morţii sale martirice. Este considerată ca un testament al Apostolului: „Este testamentul dascălului, adresat ucenicului iubit”, zice Sfântul [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Este o scriere cu accente lirice, plină de căldură sufletească; în ea se simte vibrând sufletul lui Pavel.

Pavel îi spune să-şi amintească de Domnul Iisus Hristos, care este din sămânţa lui [[David]], [[înviere|înviat]] din morţi, aşa cum a predicat în [[evanghelia]] lui pentru care suferă până acolo încât este legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul Domnului nu este legat. Apostolul spune că el [[răbdarea|rabdă]] totul pentru cei aleşi, pentru ca ei să capete [[mântuire]]a care este în Hristos Iisus, împreună cu slava veşnică. Apoi Pavel continuă astfel:,,Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămîne rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.”Aceste lucruri trebuie reamintite.<ref>2Tim2.8-13</ref>

Vor fi vremuri grele în zilele dn din urmă (premergătoare apocalipsei). Oamenii vor avea multe păcate, vor fi iubitori de sine, [[iubirea de arginţi|iubitori de arginţi]] , lăudăroşi, [[mândria|trufaşi]], insultători <ref>ESV, NIVUK-abusive-jignitori, insultători, ASV-railers</ref>, neascultători de părinţi, nerecunoscători, fără sfinţenie<ref>ESV, NIVUK, ASV-unholy</ref>, fără inimă, neînduplecaţi<ref>ESV-unappeasable, NIVUK-unforgiving, ASV-implacable</ref>, [[bârfa|clevetitori]], fără stăpânire de sine<ref>ESV, NIVUK,asv- without self-control</ref> , [[lovirea|cruzi]]<ref>ESV, NIVUK-brutal, ASV-fierce</ref>, neiubitori de bine<ref>ESV-not loving good, NIVUK-not lovers of the good, ASV-no lovers of good</ref>, trădători, [[nesăbuinţa|nesăbuiţi]] <ref>ESV-reckless, NIVUK-rash, ASV- headstrong</ref>, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având înfăţişarea evlaviei dar tăgăduindu-i puterea; vânători de femeiuşti împovărate de [[păcat]]e, purtate de felurite pofte, care învaţă continuu şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre (potrivit tradiţiei ebraice aşa se numeau vrăjitorii care s-au opus lui Moise în faţa lui Faraon- Ieşirea 7.11, <ref>Noul Testament, nota 1, pag 378, vezi bibliografia</ref>) s-au împotrivit lui [[Moise]], tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii ,,care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.”<ref>2Tim 3.1-9</ref> ,,Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.”<ref>2Tim 3.13</ref>

Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei să rămână în lucrurile, pe care le-a învăţat şi de care este deplin încredinţat, căci ştie de la cine le-a învăţat. Fiindcă el a urmărit îndeaproape-spune apostolul- ,,învăţătura mea, purtarea mea, hotărîrea hotărârea mea, [[credinţa]] mea, îndelunga mea [[răbdarea|răbdare]], [[iubirea|dragostea]] mea, răbdarea mea, /prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate./ De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi.”<ref>2Tim 3.10-14</ref>