Modificări

'''Henoticonul''' („actul „''actul de unire”unire''”) a fost un document emis de împăratul roman [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăratul Roman de răsărit Răsărit]] [[en:Zeno (emperor)|Zeno]] în anul 482 , într-o încercare de a reconcilia diferendele dintre creştinii calcedonieni şi cei ne-calcedonieni, diferende apărute în urma [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon]]. Acest document a fost pregătit de Patriarhul [[Acachie al Constantinopolului]]. Prin acest document, Zeno spera să împace populaţia provinciilor romane din Egipt, Palestina şi Siria , care adoptau din ce în ce mai mult [[monofizitism]]ul condamnat la Calcedon.

La moartea lui Leo Leon I, Zeno i-a succedat ca împărat la cârma Imperiului Roman de Răsărit, dar a fost forţat să părăsească tronul de uzurpatorul Basiliscus, în 475. Basiliscus era sprijinit de partida ne-calcedoniană din Alexandria. La reîntoarcerea lui Zeno pe tron , un an mai târziu, în Egipt a rămas predominantă influenţa ne-calcedonienilor.

În 482, tronul [[Biserica Ortodoxă din Alexandria (coptă)|Bisericii din Alexandria]] a trecut la Petru Mongus (Petru al III-lea), care avea vederi miafizite. Din cauza disputei continue dintre calcedonieni şi ne-calcedonieni, Acachie a pregătit un document, ''Henoticonul'', care a fost promulgat de Împăratul Zeno şi care intenţiona să furnizeze o bază pentru unirea celor două părţi. Zeno a promulgat Henoticonul fără aprobarea vreunui sinod de episcopi. În acest fel, Zeno spera să împace provinciile ne-calcedoniene din Egipt, Palestina şi Siria.

Acest document nu a satisfăcut pe nici una din partide. Toate bisericile s-au simţit ofensate de intervenţia deschisă a împăratului în problemele bisericeşti. După doi ani de tergiversare şi tărăgănări din partea lui Acachie, Papa Romei [[Felix al III-lea]] a condamnat documentul în 484 şi la l-a excomunicat pe Acachie. În consecinţă, Acachie a scos numele lui din [[diptic]], în acest mod începând în mod efectic [[Schisma acachiană]]. Excomunicarea a fost ignorată la Constantinopol, chiar şi după moartea lui Acachie în 489.Zeno a murit în 491. Succesorul său , Anastasie I, a fost era un împărat cu simpatii ne-calcedoniene , dar el a acceptat Henoticonul. Cu toate acestea, Anastasie a fost nepopular din cauza convingerilor sale [[miafizistism|miafizite]]. Vitalian, un general calcedonian, a încercat să îl detroneze în 514, dar fără succes. Anastasie a încercat să repare [[schismă|schisma]], împreună cu Papa Hormisdas al Romei, dar fără succes deoarece Anastasie a refuzat să recunoască excomunicarea lui Acachie, decedat în acel moment. Apoi, generalul Vitalian a încercat a doua oară să îl detroneze pe împărat, acesta fiind apărat însă de ofiţerii loiali lui.

Până la urmă, schisma provocată de Henoticon a fost oficial închisă în anul 519 , când Împăratul [[Iustin I]] a recunoscut excomunicarea lui Acachie şi a reunit Bisericile Romei şi Constantinopolului. Cu toate acestea, Patriarhiile de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim s-au rupt, formându-se în fiecare caz scaune calcedoniene şi ne-calcedoniene.