În această lucrare autorul a intercalat câteva pasaje ambigue din [[Noul Testament]], în special [[Epistola către Efeseni|Efeseni]] 6:12 şi [[Epistola către Coloseni|Coloseni]] 1:16, pentru a construi o schemă din trei Ierarhii, Sfere şi Triade de îngeri, fiecare Ierarhie conţinând trei Ordine sau Grupuri. În ordine descrescătoare a puterii, acestea sunt <ref>Apud Dionysius the Areopagite, [http://www.esoteric.msu.edu/VolumeII/CelestialHierarchy.html The Celestial Hierarchy], cap. VI-IX.</ref>:

Cu toate acestea, trebuie să fim un pic precauţi să nu luăm modelul numitului Dionisie la modul concret, căci sursele disponibile nu concordă cu privire la structurarea ierarhiei cereşti. <ref> Astfel, Sf. [[Ioan Damaschinul]] propune (în ''Despre credinţa ortodoxă'') o clasificare asemănătoare. Pentru o comparaţie între diferitele ierarhii propuse de teologi ortodocşi şi catolici din perioada medievală, a se vedea [http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_angelic_hierarchy#Choirs_scheme_in_medieval_theology w:Choirs scheme in medieval theology] </ref>. Autorul însuşi a fost un avocat destul de imparţial al [[apofatism]]ului, care insistă mai mult asupra unei descrieri negative a lui [[Dumnezeu]]. Totuşi, mulţi l-au acuzat pe autor că a pendulat între Ortodoxie şi Neoplatonism, un sistem filozofic grecesc păgân; aceşti critici spun că cele trei grupuri de câte trei a ierarhiei angelice derivă din [[Neoplatonism]]:

Ca şi întreaga [[creaţie]], îngerii sunt creaţi de Dumnezeu, din nimic, nu din ceva preexistent şi nici din fiinţa lui Dumnezeu. Învăţătura Bisericii despre îngeri are la baza datele Sfintei Scripturi. Chiar dacă referatul biblic despre creaţie nu vorbeşte în mod precis, determinat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat prin cuvintele: "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" ([[Facere]] 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cereşti, a îngerilor, iar pământul, lumea materială. Existenţa îngerilor este afirmată, însă, în mod clar, şi în multe locuri din [[Sfânta Scriptură]], de la prima ei carte până la ultima. Astfel, după scoaterea din rai a primilor oameni, îngerii păzeau drumul spre [[pomul vieţii]] (Facere 3, 24), un înger a oprit pe [[Avraam]] de a jertfi pe fiul sau [[Isaac]] (Facere 22, 11) ; Iacob vede în vis, la Betel, îngeri ai lui Dumnezeu suindu-se şi coborând pe o scara între cer şi pământ (Facere 28, 12-13) ; îngerul Domnului se arată lui Balaam (Numeri 22, 22 şi următoarele).

Îngerii slujesc lui Iisus după ispita din pustie (Matei 4, 11) şi tot un înger Îl întăreşte în grădina din Ghetsimani (Luca 22, 43). îngerii vestesc femeilor mironosiţe învierea lui Hristos (Matei 28, 2-8 ; Marcu 16,  5-8 ; Luca 24, 4-8 ; Ioan, 20, 12) ; un înger se arată [[apostoli]]lor la [[Înălţarea Domnului|înălţare]] şi le anunţă a doua venire întru mărire a Mântuitorului ([[Fapte]] 1, 10, 11).

Marele preot şi cei din partida [[saduchei]]lor, [[invidia|invidioşi]] pe semnele, [[minuniminune|minunile]]le şi [[boala|vindecările]] făcute de apostoli îi întemniţează pe aceştia dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i -a scos afară, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia.`` Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis de dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat [[Sobor]]ul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel, şi au trimes la temniţă să aducă pe apostoli. (FA5.19)