5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Păcatul''' (lat. ''peccatum''; gr. ''hamartia'') este călcarea voii lui [[Dumnezeu]] cu deplină voinţă şi ştiinţă. <ref>''Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă''. Tipărită cu aprobarea Sfântului [[Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă ale Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Bucureşti, 2000 ; cap. 77. "Ce este păcatul?"</ref> Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul [[apostol]] şi [[evanghelist]] Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>
Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că [[voia lui Dumnezeu]] se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. <ref>Acestea sunt dezvoltate pe sfântul [[apostol]] şi [[evanghelist]] Ioan, în prima sa epistolă sobornicească.</ref>Dar poruncile lui nu sunt o lege moartă, ci sunt cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.De aceea, pentru creştini păcatul nu este înţeles într-un sens juridic, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, care este încoronarea creaţiei ([[Cartea Facerii]], cap 1) şi este făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, [[Iisus Hristos]], în Joia Cinei de taină, preziua morţii Sale, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 34-35; 15, 17)
==Păcatul şi legea lui Dumnezeu==
Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu) este [[înţelepciunea]] şi priceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut4.1-10</ref>Ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este mai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref>Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi transmise în familie de fiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref>
==Păcatul originar, pedeapsa Clasificare==*'''păcatul strămoşesc''' (păcatul lui Dumnezeu Adam şi eliberarea prin jertfa MântuitoruluiEva)*'''păcatul personal''' (păcatul fiecărui om în parte)===Păcatele personale==='''Păcatele personale uşoare''' sunt păcate care presupun o abatere nu prea gravă de la Legea lui Dumnezeu şi sunt săvârşite de orice om din slăbiciune a voinţei.Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul, arată apostolul Iacov<ref>Iac3.1-2</ref> sugerând faptul că toţi greşim în vorbire, într-un fel sau altul. În afară de [[Iisus]] nimeni nu e scutit de asemenea păcate. Totuşi, aceste păcate nu trebuiesc trecute cu vederea, perseverenţa în ele duce la căderi grave, în alte păcate mai mari. '''Păcatele personale grele''':#păcatele capitale#păcatele împotriva [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]]#păcatele strigătoare la cer
==Omul păcătos îşi ascunde păcatulPăcate împotriva Duhului Sfânt==Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea care încalcă conştient şi îndărătnic legea lui Dumnezeu şi adevărurile Sfântului Duh. Ele se opun celor trei mari lucrări ale Harului Sfântului Duh: [[credinţa]], [[nădejdea]], [[iubirea|dragostea]].*'''Păcatele împotriva credinţei''': [[necredinţa]], nepăsarea faţă de adevărurile creştine (vezi articolul mai cuprinzător [[nepăsarea]]), [[închinarea la dumnezei străini]] (inclusiv idolatria, [[astrologia]]), erezia, lepădarea de Biserică, superstiţia, [[vrăjitoria]]*'''Păcatele împotriva nădejdii''':1) Deznădăjduirea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc că păcatele făcute de ei sunt atât de mari încât nu vor mai putea găsi iertare la Dumnezeu, chiar dacă s-ar pocăi, şi de aceea nu mai încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu (Ioel 2.12-14). De acest păcat s-a făcut vinovat Iuda, care, după ce L-a vândut pe Mântuitorul s-a dus şi s-a spânzurat.(Mt27.5):2) Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu. De acest păcat se face vinovat cel ce păcătuieşte neîncetat, şi totuşi crede că Dumnezeu, fiind atotbun, îl va ierta; de asemenea cel ce socoteşte că se va putea mântui numai prin credinţa lipsită de fapte bune (Rom2.4-5; Iac2.26)<ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, pag 394</ref>*'''Păcatele împotriva dragostei''':1) Pizmuirea aproapelui pentru harul care i s-a împărtăşit:2) Nepocăinţa până la moarte;nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.<ref>Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române </ref>
==MărturisireAlte păcate==Alte păcate sunt: #[[Furt|Furtul]] #[[Vrăjitoria]]#[[Păcatul jocurilor pe bani]] #[[Nedreptatea]] (măsluirea măsurilor, părtinirea, mita şi primirea de daruri, iertarecămătăria, îndreptare==stoacerea de bani prin forţă sau ameninţarea cu forţa şi altele) #[[Păcatul nesocotirii părinţilor|Nesocotirea părinţilor]] #[[Nesăbuinţa]] (lipsa de [[înţelepciunea|înţelepciune]]) #[[Lovirea]]#[[Nepăsarea]] #[[Păcatele limbii]] ([[minciuna]], [[mărturia mincinoasă]], [[cearta]], [[bârfa]], [[limbuţia]], [[hula]] şi altele)#[[Gândurile rele]]
Uneori în teologia ortodoxă se vorbeşte despre "păcatul originar". Istoria păcatului originar este istoria căderii omului, a lui [[Adam şi Eva]], din legătura sa cu Dumnezeu în [[Rai]], când omul a ales de bunăvoie, sub [[ispita]] [[diavol]]ului, altceva decât cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.
==Trăsăturile păcatului==
După cum reiese şi din definiţie, păcatul este făcut cu bună ştiinţă şi este considerată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este numai cel făcut cu voie liberă, care are loc când cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat.
==Omul păcătos îşi ascunde păcatul==
Toţi oamenii sunt păcătoşi.<ref>Fac8.21, Iov15.14, Iov25.4, Ioan 3.6, Prov20.9, Ecl 7.20, Rom3.10, Iac3.2, 1Ioan1.8, 1Ioan5.19</ref>prin faptele, vorbele şi gândurile lor. Ceea ce iese din gură spurcă pe om, căci vorbele izvorăsc din inimă, arată Iisus<ref>Mc7.18-23, Mc 7.20-23</ref> Gura vorbeşte întotdeauna din prisosul inimii, învaţă Mântuitorul.<ref>Lc6.45, Mt12.34 </ref> Omul nu-şi poate justifica păcatul<ref>Iov9.2, Iov9.28-31, Ier2.22</ref> şi nici nu se poate curăţi singur de el.<ref>Prov20.9</ref>.
El este înclinat să-şi ascundă păcatul. După ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au ascuns de Faţa lui Dumnezeu printre pomii din grădină.<ref>Fac3.8-10</ref> În cartea lui [[Iov]], acesta spune că ochiul preacurvarului pândeşte amurgul, îşi zice ,,nimeni nu mă va vedea" şi îşi pune o mahramă pe faţă.<ref>Iov24.15</ref> În aceeaşi carte Iov spune că el nu şi-a ascuns farădelegile ca oamenii, nu şi-a închis nelegiuirile în sân pentru că se temea de mulţime şi de dispreţul ei.<ref>Iov31.33</ref> Proorocul [[Isaia]] îi căinează pe cei ce-şi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic:,,cine ne vede, cine ne ştie?".<ref>Is29.15</ref> [[Solomon]] spune: ,,cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte, capătă îndurare.<ref>Prov28.13</ref> [[Saul]] inventează diverse pretexte pentru nerespectarea poruncii Domnului de a nimici în război pe amaleciţi, împreună cu vitele lor, spunând întâi că a păzit cuvântul Domnului, apoi că vitele cele mai bune au fost păstrate pentru a fi jetfite Domnului, ca pe urmă să recunoască că a păcătuit.<ref>1Sam15.13-30</ref>[[Apostolul Ioan]] spune că dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi [[adevărul]] nu este în noi.<ref>1Ioan 1.8-10</ref>
==Mărturisire, iertare, îndreptare==
Omul este chemat să-şi mărturisească păcatele.<ref>Lev5.5, Lev26.40, Num 5.6-7, Jud10.10, Neemia 1.5-7, Iov33.27, Isaia 59.12-13, Ezdra10.11, Pl3.42, Dan9.5, Iac5.16, Ier3.13, Ier3.25, 1Ioan1.9, Ier14.17-20, Osea5.15, iov33.26-28, Dan9.20-23, Iosua 7.19, Is59.12-13, Ier3.25, Neemia1.6, Dan9.8, Ioan20.22-23, Mt18.18</ref> , să se căiască şi, primind iertarea de la Dumnezeu<ref>Is1.18, Is40.2, Ier33.8, Mal3.17, Is43.25, Is55.7, Evrei 8.12, 2Cor5.19, Col2.13, Efes4.32, 1Ioan 1.9, FA5.31</ref> prin intermediul [[preot|preoţilor]](care au primit această putere de la [[Iisus|Hristos]] prin [[apostol]]i-<ref>Lc24.46-53, Ioan20.21-23</ref>) la [[mărturisire|spovedanie]], să se îndrepte precum [[David]] (pentru [[desfrânarea|preacurvie]] şi uciderea lui Urie-<ref>2Sam11-12.12-14</ref>, precum [[Manase]] (pentru mulţimea de [[uciderea|ucideri]], [[vrăjitoria|vrăjitorie]], [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]-<ref>2Cron 33.1-20 </ref>, precum tâlharul de pe cruce (pentru mulţimea fărădelegilor lui<ref>Lc23.39-43</ref>, precum [[Zaheu]] (pentru [[furt|nedreptăţile]] comise-<ref>Lc19.1-10</ref>, precum fiul risipitor (pentru irosirea averii în destrăbălare).<ref>Lc15.11-32</ref>
==Treptele până la căderea în păcat==
Nu vă speriaţi, orice păcat poate fi biruit!
==Moduri de păcătuire==
[[Sfinţii Părinţi]] întrevăd trei principale moduri de păcătuire:
* cu gândul ([[gândurile rele|păcatul gândurilor rele]])
* cu cuvântul ([[păcatele limbii]])
* cu fapta
Unele păcate pe care le gândim le transpunem şi în fapt(unele gânduri de iubire de arginţi, unele gânduri legate de necredinţă, unele gânduri de nepăsare, unele gânduri de lenevire, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele gânduri de răzbunare, unele gânduri legate de iubirea de arginţi, unele gânduri de lenevire, unele gânduri de lovire, unele gânduri de jocuri pe bani, etc). Unele păcate ale limbii le continuăm şi în fapte (unele vorbe de mândrie, unele vorbe de nepăsare, unele vorbe legate de necredinţă, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele ameninţări, etc). Unele păcate pe care le facem cu fapta sunt precedate de gândurile rele corespunzătoare (gândurile, dorinţele, planurile de a le face), altele nu (mânia, ura, bârfa, unele certuri, unele minciuni, etc)
==Cauza păcatului şi mijloacele de luptă împotriva lui==
Rugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curată, respectând poruncile Domnului. 9Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă, spune Solomon. Proorocul [[Isaia]] spune: Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cît de mult v-aţi ruga, n'ascult: căci mâinile vă sînt pline de sînge!``.<ref>Isaia 1.15</ref>- şi ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v-asculte! “<ref>Isaia 59.2</ref> [[Apostolul Ioan]] spune:,,Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă”.<ref>Ioan 9.31</ref> Apostolul Petru arată că bărbaţilor care nu acordă cinstirea cuvenită femeilor, ca unor vase mai slabe şi ca unora care vor moşteni şi ele, împreună cu bărbaţii lor, harul vieţii, le sunt împiedicate rugăciunile.<ref>1 Petru 3.7</ref>
*Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins în putere.
*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul.
*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul.
==Responsabilitatea unui om în faţa lui Dumnezeu==
*#când lăudăm păcatele altora
*#când dăm ocazia de sminteală spre păcat
==Citate==